Articolele 124 – 134

Autoritatea Judecătorească formează obiectul Capitolului VI din Titlul III (Autorităţile Publice) al Constituţiei actuale a României. Acest Capitol VI este împărţit în trei Secţiuni: 1. Instanţele judecătoreşti; 2. Ministerul public şi 3. Consiliul Superior al Magistraturii.

Constituia Cetăţenilor păstrează denumirea de Autoritatea Judecătorească, aceasta făcând, însă, obiectul Capitolului III al Titlului III (Autorităţile Statului), care are cinci Secţiuni: 1. Înfăptuirea Justiţiei; 2. Procuratura; 3. Avocatura; 4. Notariatul de stat şi 5. Consiliul Autorităţii Judecătoreşti.

CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR propune separarea reală şi totală a Autorităţii Judecătoreşti faţă de celelalte componente ale statului român, condiţie primordială pentru asigurarea independenţei justiţiei, faţă de celelalte componente ale statului, ca şi faţă de orice alţi factori de influenţă.

În actuala constituţie a României, justiţia este independentă numai cu numele. Justiţia este subordonată total celorlalte două componente ale statului: puterea legislativă şi puterea executivă. Judecătorii şi procurorii sunt numiţi în funcţie de Preşedintele României, putere executivă, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Membrii Consiliului Superior al Magistraturii sunt validaţi, numiţi, în funcţie de Senatul României, deci de Parlament, putere legislativă. Ministrul justiţiei este numit în funcţie de Parlament, putere legislativă. Cei numiţi rămân datori celor care i-au numit în funcţie. Nici pomeneală, deci, de separare a puterilor în stat, sau de independenţa justiţiei faţă de celelalte puteri ale statului. Aceasta este cauza de fond a corupţiei care a cancerizat şi justiţia românească, cum s-a întâmplat şi cu toate celelalte componente ale statului.

Practic, urmare actualelor prevederi constituţionale, justiţia este o anexă a puterii politicienilor, folosită pentru apărarea privilegiilor conferite politicienilor prin legislaţia adoptată în baza acestor prevederi constituţionale, în principal, pentru apărarea averilor dobândite de politicieni prin aplicarea Legii 15/1990, a legilor „privatizării”, a legilor care statu la baza contractelor cu statul a firmelor căpuşe ale guvernanţilor. Sunt arhicunoscute scandalurile dintre politicieni legate de numirea judecătorilor şi procurorilor la instanţele superioare ale justiţiei. La fel de cunoscut este şi faptul că, deşi toată lumea cunoaşte uriaşul jaf cunoscut sub denumirea de privatizare, nici unul din marii beneficiari ai acestui jaf nu a fost condamnat pentru participarea la jaf. Au fost trimişi în judecată câţiva, pentru învinuiri mărunte, nu pentru marile tunuri, prin care şi-au însuşit valori de miliarde de euro.

CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR propune ca Autoritatea Judecătorească să fie condusă de un Preşedinte, ales de popor, ca şi Preşedintele României. Acesta nu va mai fi dator faţă de nici un politician. El va fi dator şi va răspunde numai în faţa poporului român, care l-a ales în această înaltă funcţie publică. El va numi, în funcţie, judecătorii, procurorii, avocaţii şi notarii publici, la propunerea Consiliului Autorităţii Judecătoreşti. Va fi eliminat, astfel, traficul de influenţă exercitat de politicieni asupra judecătorilor şi procurorilor, unul din marile focare de corupţie din actuala societate românească.

Consiliul Autorităţii Judecătoreşti va funcţiona ca organ consultativ al Preşedintelui Autorităţii Judecătoreşti. Membrii acestui Consiliu vor fi aleşi de organizaţiile profesionale ale judecătorilor, procurorilor, avocaţilor şi notarilor publice, validaţi în funcţie de către Preşedintele Autorităţii Judecătoreşti.

Am propus renunţarea la denumirea de „Ministerul Public” şi înlocuirea acestuia cu denumirea de „Procuratura”, care exprimă mai bine conţinutul activităţii desfăşurate de parchetele de procurori de pe lângă instanţele de judecată.

Am propus, de asemenea, transformarea avocaturii în serviciu public. Avocaţii devin funcţionari publici, ca şi judecătorii şi procurorii. Ei acordă asistenţă juridică, gratuit, tuturor cetăţenilor ţării. Este, desigur, dreptul fiecărui cetăţean să-şi angajeze, contra cost, un consilier juridic, care să-l ajute în pregătirea dosarelor prezentate în faţa instanţelor judecătoreşti. În egală măsură, ni se pare corect ca toţi cetăţenii, indiferent de veniturile şi averile lor, să beneficieze, gratuit, de asistenţa unui avocat, astfel încât teza înscrisă la alineatul (2) al articolului 124, păstrată şi în CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR, conform căreia „Justiţia este UNICĂ, imparţială şi EGALĂ pentru toţi”, să nu mai rămână o vorbă goală.

Din aceleaşi considerente, am propus şi organizarea serviciului public de notariat.

CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR propune reintroducerea Curţilor de Juraţi în sistemul judiciar al ţării, urmând ca organizarea şi funcţionarea acestei instituţii să fie stabilite prin lege.

Pentru a face justiţia responsabilă pentru deciziile sale, CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR propune ca judecătorii care s-au făcut vinovaţi de decizii greşite să nu mai fie „inamovibili”, ci să poată fi revocaţi din funcţie, prin decizia celui care i-a numit, adică prin decizia Preşedintelui Autorităţii Judecătoreşti.

Juriştii Consiliului Legislativ nu sunt de acord cu propunerea noastră, deoarece, scriu ei, „inamovibilitatea judecătorilor constituie o garanţie a independenţei justiţiei”. Altfel spus, judecătorii nu pot fi independenţi decât dacă ştiu că pot lua orice decizii, inclusiv decizii prin care să încalce legea şi adevărul, să distrugă destine şi vieţi, fără ca cineva să-i poată trage la răspundere, să îi sancţioneze, inclusiv cu revocarea din funcţie, astfel încât să nu mai poată săvârşi astfel de fapte.

Juriştii Consiliului Legislativ nu sunt de acord nici cu norma propusă de noi la alineatul (5) al articolului 127, care prevede punerea la dispoziţia publicului, a poporului, deci, a conţinutului dosarelor de judecată. Argumentul lor este acela că, această normă ar „încălca dreptul la viaţă intimă, familială şi privată, consacrat de articolul 26” din Constituţie. Domnii jurişti ai Consiliului Legislativ se fac a nu cunoaşte prevederile alineatului (1) al aceluiaşi articol 127, care prevede că „şedinţele de judecată sunt publice”. Asta înseamnă că şi conţinutul dosarelor care fac obiectul şedinţelor de judecată sunt publice. Încă unul din multele sofisme, prin care juriştii Consiliului Legislativ încearcă să-şi motiveze avizul negativ dat proiectului nostru constituţional.

Interesant este că juriştii Consiliului Legislativ nu au nimic împotriva propunerilor noastre care vizează crearea Curţilor de Juraţi, înfiinţarea funcţiei de Preşedinte al Autorităţii Judecătoreşti, ales de popor, separarea totală a Autorităţii Judecătoreşti de celelalte autorităţi ale statului, transformarea avocaturii şi notariatului în servicii publice, numirea judecătorilor, procurorilor, avocaţilor şi notarilor de către Preşedintele Autorităţii Judecătoreşti