Arhive categorie: DREPTURILE, LIBERTĂŢILE ŞI ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE

CAPITOLUL I DISPOZIŢII COMUNE
Universalitatea.
Egalitatea în drepturi.
Cetăţenii români în străinătate.
Cetăţenii străini şi apatrizii.
Extrădarea şi expulzarea.
Tratatele internaţionale privind drepturile omului.
Accesul liber la justiţie.

CAPITOLUL II. DREPTURILE ŞI LIBERTĂŢILE FUNDAMENTALE
Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică.
Libertatea individuală.
Dreptul la apărare.
Libera circulaţie.
Viaţa intimă, familială şi privată.
Inviolabilitatea domiciliului.
Secretul corespondenţei.
Libertatea conştiinţei.
Libertatea de exprimare.
Dreptul la informaţie.
Dreptul la învăţătură.
Accesul la cultură
Dreptul la ocrotirea sănătăţii.
Dreptul la mediu sănătos.
Dreptul de vot.
Dreptul de a fi ales.
Dreptul de a fi ales în Parlamentul European.
Alegerea membrilor în Parlamentul European.
Candidaturile pentru Parlamentul European.
Libertatea întrunirilor.
Libertatea de asociere.
Munca şi protecţia socială a muncii.
Interzicerea muncii forţate.
Dreptul la grevă.
Dreptul de proprietate.
Libertatea economică.
Dreptul la moştenire.
Dreptul la locuinţă.
Nivelul de trai.
Familia.
Protecţia minorilor.
Protecţia persoanelor cu handicap.
Dreptul de petiţionare.
Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.
Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

CAPITOLUL III. ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE
Fidelitatea faţă de ţară.
Apărarea ţării.
Contribuţii financiare.
Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor.

CAPITOLUL IV. AVOCATUL POPORULUI.

Universalitatea

Articolul 15

Am păstrat neschimbat alineatul (1), care prevede că cetăţenii României „beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea”, dar am adăugat un nou alineat, 1.1, care precizează că „legalitatea este subordonată binelui individual şi naţional”.

Am păstrat neschimbat şi alineatul (2) al acestui articol, care prevede că „legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau convenţionale mai favorabile”.

Având în vedere caracterul totalitar, nedemocratic, al statului român creat în urma loviturii de stat din 23 august 1944, sub oblăduirea căruia au fost săvârşite multe crime împotriva poporului român, rămase nepedepsite, am introdus 3 noi alineate, la acest articol, care să facă imposibilă prescrierea acestor crime şi să permită noului stat român să cerceteze şi să-i condamne pe toţi cei vinovaţi de aceste fapte.

În plus, am introdus şi alineatul (6), care obligă statul să adopte legi prin care să fie precizate sancţiunile ce trebuie aplicate tuturor funcţionarilor publici, aleşi, sau numiţi, care se fac vinovaţi de încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor. Degeaba înscriem aceste drepturi şi libertăţi în Constituţie, dacă nu obligăm statul să adopte legi prin care să sancţioneze funcţionarii care se fac vinovaţi de încălcarea acestor drepturi şi libertăţi.

Iată conţinutul celor 4 noi alineate”

“(3) Este înlăturată orice prescripţie pentru fapte comise după 23 august 1944 de persoanele care au împiedicat denunţarea, cercetarea şi condamnarea infracţiunilor.

(4) Faptele comise împotriva caracterului naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil al statului român, trădarea ţării, faptele care au condus la subminarea economiei naţionale, a patrimoniului spiritual şi a puterii de stat, care au produs distrugerea şi înstrăinarea capitalului naţional, constituie crime împotriva poporului român şi sunt imprescriptibile.

(5) Încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor României în timpul regimului comunist, sau ulterior, ca şi protejarea responsabililor de aceste abuzuri, care ar fi trebuit judecaţi, sunt delicte imprescriptibile.

(6) Statul este obligat să adopte legi prin care să fie precizate sancţiunile ce trebuie aplicate tuturor funcţionarilor publici, aleşi sau numiţi, care se fac vinovaţi de încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor garantate prin Constituţie.”

VOTAŢI Art. 15. "Universalitatea"
Votează

Egalitatea în drepturi

Articolul 16.

Am păstrat neschimbat alineatul 1, care prevede că cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări, ca şi alineatul 2, care prevede că nimeni nu este mai presus de lege.

Am modificat alineatul (3), în sensul că am renunţat la teza a doua acestui alineat care prevedea că “statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi”. Am renunţat la această teză deoarece este superfluă, repetă prevederile alineatului (1) al acestui articol, are caracter demagogic. De ce să nu “garantăm”, aici, în acest alineat, şi egalitatea de şanse între tineri şi vârstnici pentru ocuparea de funcţii publice, sau egalitatea de şanse între săraci şi bogaţi, între români de etnie romă şi români de etnie maghiară, între ortodocşi şi catolici etc?

Juriştii Consiliului Legislativ ne găsesc şi aici nod în papură. În Avizul lor nr. 47/2014, domnii jurişti ne spun următoarele:

„6.4. La art. I pct. 19, referitor la textul propus pentru art. 16 alin. (3), relevăm că eliminarea, din cuprinsul textului actual, a tezei a doua, care prevede, în prezent, drept garanţie a egalităţii în drepturi, obligaţia statului român de a garanta egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea funcţiilor şi demnităţilor publice, reprezintă o suprimare a garanţiei principiului egalităţii în drepturi, depăşind astfel limitele revizuirii Constituţiei.

Păi, garanţia asta, a principiului egalităţii în drepturi nu priveşte şi raporturile dintre tineri şi vârstnici, dintre bogaţi şi săraci, dintre români şi maghiari, dintre ortodocşi şi catolici etc?

Am modificat alineatul (4), ţinând seama de faptul că România este, deja, membru al Uniunii Europene. Noul text prevede că „cetăţenii Uniunii Europene rezidenţi în România care îndeplinesc condiţiile legii au dreptul de a alege şi a fi aleşi în autorităţile locale”.

Am adăugat două noi alineate la acest articol.

Alineatul (5) prevede că funcţiile publice nu pot fi ocupate de “persoanele care, potrivit hotărârilor judecătoreşti, rămase definitive, au dobândit averi prin încălcarea legii sau nu au putut justifica averile dobândite, cele care au fost condamnate pentru infracţiuni contra siguranţei statului, pentru acte de corupţie, pentru conflict de interese sau pentru incompatibilitate”, iar alineatul (6) precizează că „persoanele care ocupă funcţii publice răspund material şi penal pentru prejudiciile create statului sau cetăţenilor în cadrul exercitării atribuţiilor de serviciu, potrivit legii.”

În Avizul lor nr 47/2014, juriştii Consiliului Legislativ ne acuză, din nou, că „suprimăm” un drept fundamental şi, prin aceasta, încălcăm limitele revizuirii Constituţiei, prevăzute la articolul 152, alineatul (2). Iată ce spun domniile lor:

„Totodată, prin norma propusă pentru alin. (5) se instituie, în fapt, suprimarea definitivă a dreptului unor categorii de persoane de a ocupa funcţii publice. Observaţia este valabilă şi pentru art. 37 alin. (1), astfel cum este propus la pct. 37, în care trimiterea făcută la art. 16 alin. (5) are ca efect suprimarea unui drept fundamental, încălcându-se astfel limitele revizuirii, prevăzute de art. 152 alin. (2).”

Domnii jurişti ai Consiliului Legislativ uită că chiar în articolul precedent, 15, la alineatul (1), se prevede că „cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi”. Nu alte drepturi, nu orice drepturi, ci numai cele CONSACRATE, adică precizate, formulate, prin Constituţie şi prin alte legi. Constituţia, respectiv poporul, CONSACRĂ drepturile. Nu juriştii şi nici cei care propun revizuirea Constituţiei.

În ceea ce ne priveşte, ca autori ai propunerii de revizuire a Constituţiei României, constatând starea de degenerare la care a ajuns societatea românească datorită amploarei corupţiei, considerăm că norma constituţională pe care o propunem ar putea contribui la eradicarea acestui fenomen deosebit de primejdios pentru viitorul societăţii româneşti.

Stă în puterea poporului român să aprobe sau nu această propunere.

Precizez că, înainte de şedinţa Comitetului de Iniţiativă din data de 10 decembrie 2013, la acest articol 16, înainte de actualul alineat (5), la propunerea mai multor membri ai Comitetului, introdusesem următoarele două alineate:

“(5) Pentru o perioadă de 10 ani, începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, nu pot ocupa funcţii şi demnităţi publice persoanele care, până la data de 22 decembrie 1989:

A) au ocupat funcţii politice de conducere retribuite de Partidul Comunist Român, denumit în continuare PCR, în aparatul central, regional, raional sau judeţean, după caz, al Partidului Muncitoresc Român, denumit în continuare PMR, al PCR, al Uniunii Tineretului Comunist, denumită în continuare UTC, al Uniunii Tineretului Muncitoresc, denumită în continuare UTM, membrii şi membrii supleanţi ai Comitetului Central al PCR/Comitetului Central al UTC;

B) au deţinut calitatea de membru al Marii Adunări Naţionale, al Consiliului de Stat sau al Consiliului de Miniştri, precum şi cei care au avut calitatea de ministru secretar de stat, prim – adjunct şi adjunct al miniştrilor şi al secretarilor de stat;

C) au deţinut funcţia de prim-secretar, secretar al Comitetului judeţean de partid, preşedinte, prim – vicepreşedinte şi vicepreşedinte al consiliilor populare judeţene, prim – secretar şi secretar al comitetelor judeţene ale UTC, precum şi persoanele care au deţinut calitatea de membru al Comisiei Centrale de Revizie sau al Colegiului Central de partid al Comitetului Central al PCR;

D) au exercitat funcţia de activist în cadrul aparatului de propagandă al Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste la nivel central, regional, raional sau judeţean, după caz, precum şi directorii de editură, redactorii–şefi, redactorii–şefi adjuncţi şi secretarii generali de redacţie ai instituţiilor de presă ale PMR, PCR, UTM şi UTC din România la nivel naţional, regional, raional sau judeţean, după caz;

E) au ocupat o funcţie de conducere în învăţământul de partid, organizat şi finanţat de PCR, PMR, UTM şi UTC;

F) au făcut parte din structurile organelor de Securitate şi au colaborat cu Securitatea, ca poliţie politică, constatată ca atare de către organele în drept, potrivit legii; au aparţinut sau aparţin unor servicii secrete străine sau au fost colaboratori ai acestora;

G) au exercitat funcţia de preşedinte sau preşedinte al unei secţii a Tribunalului Suprem, de procuror general sau procuror general adjunct în cadrul unităţilor de procuratură, precum şi persoanele care au îndeplinit funcţia de secretar de partid în oricare dintre instanţele judecătoreşti;

H) au ocupat funcţia de comandant, inspector şef sau inspector şef adjunct, la nivel central sau judeţean, după caz, în cadrul inspectoratelor de miliţie, comandanţii, adjuncţii şi ofiţerii anchetatori din centrele de detenţie politică şi lagărele de muncă forţată, secretarii de partid, precum şi ofiţerii politici din cadrul acestor instituţii;

I) au deţinut calitatea de şef al unei misiuni diplomatice sau consulare româneşti din străinătate;

J) au activat în cadrul direcţiilor politice şi de învăţământ ideologic din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne şi Departamentului Securităţii Statului;

(6) Pentru o perioadă de 10 ani, începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, nu pot ocupa funcţii şi demnităţi publice persoanele care, după data de 22 decembrie 1989, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, au ocupat una sau mai multe din următoarele demnităţi şi funcţii publice:

A) preşedinte al României;

B) deputat, senator sau membru al Parlamentului European;

C) membru al Consiliului Superior al Magistraturii;

D) preşedinte ori judecător al Curţii Constituţionale;

E) preşedinte ori consilier al Curţii de Conturi;

F) consilier prezidenţial sau consilier de stat în cadrul Administraţiei Prezidenţiale;

G) secretar general, secretar general adjunct, şef de departament sau director general ori director în serviciile Senatului ori ale Camerei Deputaţilor;

H) membru al Guvernului, consilier de stat, secretar de stat, subsecretar de stat sau funcţii asimilate acestora, secretar general, secretar general adjunct în cadrul ministerelor;

I) membru al Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Televiziune şi al Societăţii Române de Radiodifuziune;

J) membru al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii;

K) preşedinte sau preşedinte de secţie al Consiliului Legislativ;

L) Avocat al Poporului sau adjunct al acestuia;

M) membru în Consiliul de administraţie sau în conducerea executivă a Băncii Naţionale a României sau a altor bănci de stat;

N) preşedinte sau vicepreşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, procurori generali, prim – adjunct al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurori generali adjuncţi, procuror şef şi procuror şef adjunct ai Direcţiei Naţionale Anticorupţie, prim – procurori;

O) persoanele asimilate personalului corpului diplomatic şi consular, cu funcţii de conducere în cadrul acestuia;

P) inspector general al Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, al Inspectoratului general al Poliţiei, prim – adjuncţii acestora, comandanţi, şefi de stat major şi adjuncţii acestora, ai unităţilor Jandarmeriei Române şi Poliţiei, inspectori şefi şi inspectori şefi adjuncţi la nivel central şi judeţean;

Q) şef al Statului Major General al Armatei, adjunct şi şef de direcţie în cadrul Statului Major General;

R) directori şi directori adjuncţi ai Serviciului de Protecţie şi Pază, ai Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, ai Serviciului Român de Informaţii şi Serviciului de Informaţii Externe;

S) membru în conducerea unei autorităţi administrative autonome, a unei agenţii sau a unei instituţii publice subordonată Parlamentului, Guvernului, sau Primului-ministru;

Ş) membru în conducerea Agenţiei Naţionale de Integritate;

T) preşedinte ori vicepreşedinte al consiliului judeţean, consilier judeţean sau consilier în Consiliul General al Municipiului Bucureşti;

Ţ) prefect, subprefect, secretar general al prefecturii

U) inspector general, inspector sau director în cadrul serviciilor deconcentrate ale statului la nivel judeţean.”

Cei mai mulţi membri ai Comitetului de Iniţiativă au votat împotriva acestor două alineate, astfel că le-am scos din textul final al Constituţiei Cetăţenilor. Argumentul adus de cei care au votat împotriva acestor două alineate a fost acela că prin prevederile actualului alineat (6), plus cele referitoare la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cei care ocupă funcţii publice, viaţa politică românească se va curăţa de cei responsabili de instaurarea regimului comunist şi fesenist, ca şi de consecinţele acestora, fără să fie nevoie de includerea celor două alineate în Constituţie. În ce mă priveşte, cred că cele două alineate trebuie luate în discuţie la definitivarea textului Constituţiei Cetăţenilor, alături de alte propuneri care s-au făcut şi se vor face, în continuare, îmbunătăţirea textului constituţional.

Cetăţenii români în străinătate

Articolul 17

Am păstrat textul din actuala Constituţie, care prevede că “cetăţenii români se bucură în străinătate de protecția statului român şi trebuie să-şi îndeplinească obligațiile, cu excepţia acelora ce nu sunt compatibile cu absenţa lor din ţară”.

Am adăugat un alineat nou, cu următorul cuprins:

„(2) În cazul în care o persoană, pe lângă cetăţenia română, mai are şi o altă cetăţenie care îi creează obligaţii faţă de un alt stat contrare intereselor României, ea trebuie să aleagă cetăţenia care îi convine.”

În legătură cu această propunere, juriştii Consiliului Legislativ ne spun următoarele:

15. La art. I pct. 20, semnalăm că norma propusă pentru art. 17 alin. (2), referitoare la dubla cetăţenie, nu se încadrează tematic în obiectul de reglementare al articolului, respectiv „Cetăţenii români în străinătate”.

Pe de altă parte, soluţia legislativă propusă este cel puţin discutabilă, având în vedere că impune cetăţeanului să decidă cu privire la sfera noţiunii de „interese ale României” şi „să aleagă cetăţenia care îi convine”.

Prima parte a observaţiei este corectă. Într-adevăr, locul acestei norme nu este aici, ci la articolul 5, „Cetăţenia”. Vom lua în considerare această observaţie la definitivarea textului Constituţiei Cetăţenilor.

În ce priveşte a doua parte a observaţiei, lucrurile vor fi clarificate şi precizate prin legea privind cetăţenia. Este evident, de exemplu, că dacă România este în stare de război cu un anumit stat, cetăţenii români care au şi cetăţenia acelui stat nu o mai pot avea şi pe cea a statului român. Mai departe, nu persoana în cauză trebuie să decidă cu privire la sfera noţiunii de interese ale României, ci statul român face asta, prin organele sale de specialitate. Persoanei în cauză i se aduce la cunoştinţă că obligaţiile sale faţă de celălalt stat contravin intereselor României şi i se cere să aleagă între cele două cetăţenii.

Extrădarea şi expulzarea

Articolul 19

Am păstrat neschimbat alineatul (1), care prevede că „cetăţeanul român nu poate fi extrădat sau expulzat din România”.

Am propus abrogarea alineatului (2), care, în actuala Constituţie are următorul cuprins:

„2) Prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetăţenii romani pot fi extrădaţi în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte, în condiţiile legii şi pe bază de reciprocitate.”

Practic, acest alineat anulează dreptul garantat în alineatul precedent. Trebuie să ne hotărâm. Ori garantăm cetăţenilor noştri că nu vor fi nici extrădaţi nici expulzaţi din ţara lor, ori îi lăsăm la cheremul… convenţiilor internaţionale, la care România devine parte prin semnătura unor guvernanţi trădători de ţară.

În ce ne priveşte, optăm pentru apărarea dreptului propriilor noştri cetăţeni de a nu fi niciodată extrădaţi sau expulzaţi din ţara lor, România.

Am păstrat neschimbate alineatul (3), care prevede că cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai în baza unei convenţii internaţionale sau în condiţii de reciprocitate, precum şi alineatul (4), care prevede că expulzarea sau extrădarea se hotărăşte de justiţie.

Am introdus un nou alineat, (5), cu următorul cuprins:

“(5) Statul român este obligat să întreprindă toate demersurile necesare pentru a obţine extrădarea cetăţenilor români găsiţi vinovaţi pentru orice delicte şi pentru repatrierea integrala a valorilor scoase ilegal în afara ţării.”

Am introdus acest alineat pornind de la constatarea că un număr mare de cetăţeni români s-au îmbogăţit în ultimii 24 de ani, prin săvârşirea de infracţiuni, şi au părăsit ţara, fără să fie urmăriţi de organele de justiţie, în multe cazuri complici la aceste infracţiuni. Această normă constituţională, coroborată cu cele care prevăd caracterul imprescriptibil al acestor infracţiuni şi obligaţia statului de a-i trimite în judecată pe autori, este menită să asigure pedepsirea autorilor şi recuperarea valorilor scoase ilegal din ţară.

Tratatele internaţionale privind drepturile omului

Articolul 20

Am arătat, când am comentat articolul 11, că am comasat prevederile articolelor 11 şi 20, având în vedere că cele două articole au acelaşi obiect de reglementare, adică raportul dintre dreptul intern şi dreptul internaţional. Această comasare face ca articolul 20 să nu mai aibă obiect, el urmând să fie abrogat.

În actuala Constituţie, articolul 20, la alineatul (1), prevede că „dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte”, iar alineatul (2) precizează că „dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile”.

Juriştii Consiliului Legislativ se fac a nu observa propunerea noastră de comasare a articolelor 11 şi 20 şi ne acuză, din nou, fără temei, că încălcăm limitele revizuirii Constituţiei.

Iată ce scriu ei în Avizul nr. 47/2014, în legătură cu acest subiect:

„6.5. Normele din cuprinsul art. 20, referitoare la efectele tratatelor internaţionale privind drepturile omului, propuse spre abrogare la art. I pct. 22, reprezintă garanţii ale tuturor drepturilor şi libertăţile cetăţenilor consfinţite prin Constituţie, astfel încât eliminarea lor reprezintă o încălcare evidentă a limitelor revizuirii Legii fundamentale prevăzute de art. 152 alin. (2)”.

Noi nu am ELIMINAT nimic. Nu am făcut decât să ducem normele din cuprinsul articolului 20 în cuprinsul articolului 11, deoarece acolo le este locul.

Accesul liber la justiţie

Articolul 21

Am completat alineatul (1), astfel încât accesul la justiţie să fie, cu adevărat, liber, pentru toţi, să nu mai fie îngrădit de tot felul de taxe.

În CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR, acest alineat are următorul cuprins:

„(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, fără plata vreunei taxe.”

Am păstrat neschimbat alineatul (2), care prevede că “nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept”.

La alineatele (3) şi (4), am propus reformularea textelor, pentru creşterea gradului de precizie, fără modificarea conţinutului. Alineatul (3) prevede că “părţile la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen optim şi previzibil”, iar alineatul (4) prevede că “jurisdicţiile administrative speciale sunt facultative şi gratuite.

Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică

Articolul 22

Am păstrat neschimbat alineatul (1), care prevede că „dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate”.

Am propus introducerea unui nou alineat, (1.1), cu următorul cuprins:

„(1.1) Dreptul la integritate fizică şi psihică nu poate fi restrâns în nici un mod, nici chiar în condiţiile articolului 53.”

Aşa cum vom vedea, articolul 53 se referă la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, în condiţii excepţionale.

Am păstrat neschimbat textul alineatului (2), care prevede că „nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant”, ca şi al alineatului (3), care prevede că „pedeapsa cu moartea este interzisă”.

Referitor la pedeapsa cu moartea, precizez că, atât în cadrul dezbaterilor organizate de Comitetul de Iniţiativă al Mişcării pentru CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR, cât şi în cadrul dezbaterilor organizate de Forumul Constituţional, au fost foarte mulţi participanţi care, aducând ca argument corupţia şi decăderea morală la care a fost adusă societatea românească, au propus, fie ca acest alineat să fie eliminat din Constituţie şi înlocuit cu un text care să prevadă că pedeapsa cu moartea poate fi aprobată de popor, prin referendum, fie să adăugăm o a doua teză la cea existentă, care să prevadă că poporul poate, prin referendum, să hotărască introducerea pedepsei cu moartea. Comitetul de Iniţiativă al Mişcării pentru CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR a respins, prin vot, ambele propuneri. Motivul respingerii a fost acela că însănătoşirea morală a societăţii româneşti va putea fi realizată prin celelalte prevederi ale Constituţiei Cetăţenilor, pe de o parte, iar, pe de altă parte, că, în baza celorlalte prevederi introduse de noi în Constituţie, poporul poate oricând să hotărască, prin referendum, revizuirea acestui alineat.

Libertatea individuală

Articolul 23

Am păstrat neschimbate 12 din cele 13 alineate ale acestui articol.

Am propus modificarea numai a alineatului (4), care, în actuala Constituţie are următorul cuprins:

„(4) Arestarea preventivă se dispune de judecător şi numai în cursul procesului penal.”

Textul propus de noi este următorul:

„(4) În mod excepţional şi motivat, cercetarea şi judecarea în procesul penal se fac cu privarea de libertate a persoanei. Arestarea preventivă se dispune de instanţa de judecată competentă în condiţiile legii în cursul procesului penal.”

Dreptul la apărare

Articolul 24

Am păstrat neschimbat alineatul (1), care prevede că „dreptul la apărare este garantat”.

În actuala Constituţie, alineatul 2 al acestui articol are următorul cuprins:

„(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

Noi am propus ca acest alineat să fie formulat astfel:

„(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat şi de a dispune de timpul şi de înlesnirile necesare pentru pregătirea apărării.”

Nici această modificare propusă de noi nu este acceptată de juriştii Consiliului Legislativ. Iată ce spun ei, în Avizul lor nr 47/2014:

6.6. La art. I pct. 26, norma propusă pentru art. 24 alin. (2), coroborată cu includerea avocaturii în cap. III „Autoritatea judecătorească”, propusă în cuprinsul art. I pct. 148, are ca efect suprimarea unei garanţii a dreptului la apărare, respectiv aceea ca persoana să poată fi asistată de un avocat ales. Avem în vedere faptul că, spre deosebire de formularea actuală, din redactarea art. 24 alin. (2) lipseşte referirea la „avocatul ales”, iar potrivit art. 132.1 alin. (4), „cererile de asistenţă adresate de părţile în proces barourilor sunt repartizate avocaţilor prin tragere la sorţi, organizată conform legii”. Întrucât are ca efect suprimarea unei garanţii a dreptului la apărare, soluţia legislativă propusă prin proiect depăşeşte limitele revizuirii şi nu poate fi acceptată.”

Reţinem, mai întâi, că, potrivit actualei Constituţii, avocatul poate fi ALES, sau NUMIT din oficiu. Există, deci, şi posibilitatea ca avocatul să nu fie ALES. Dreptul despre care este vorba aici este de a fi ASISTAT de un avocat, nu de a ALEGE avocat, pentru că avocatul poate fi şi numit.

Mai departe, juriştii Consiliului Legislativ dau dovadă de o inadmisibilă incorectitudine profesională şi rea-voinţă. Ca să-şi susţină poziţia, ei apelează la alineatul (4) din articolul 131.1, din care iau numai o parte. Iată textul integral al acestui alineat:

„(4) Cererile de asistenţă adresate de părţile în proces barourilor sunt repartizate avocaţilor prin tragere la sorţi, organizată conform legii. Părţile în proces au dreptul să refuze avocaţii traşi la sorţi de maxim 5 ori. Un avocat refuzat în peste jumătate din cazurile unui an este eliminat din barou.”

Dreptul persoanelor de a fi ASISTATE de un avocat, în timpul procesului, este mult mai bine apărat de CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR decât de actuala Constituţie a României. În primul rând, ASISTENŢA este gratuită. La această ASISTENŢĂ au acces, în mod egal, toţi cetăţenii ţării, nu numai cei bogaţi. Apoi, cetăţeanul are posibilitatea să refuze de cinci ori avocaţii care îi sunt repartizaţi, cinstit, prin tragere la sorţi. Mai departe, prin acest sistem, avocaţii incompetenţi şi corupţi vor fi eliminaţi din sistem, ca urmare a faptului că vor fi refuzaţi de persoanele ASISTATE.

Pentru juriştii Consiliului Legislativ nu contează aceste argumente, ci faptul că au primit sarcina să facă orice, inclusiv să folosească citate trunchiate, pentru a respinge proiectul nostru de revizuire a Constituţiei.

Am mai adăugat două noi alineate, cu următorul cuprins:

„(3) În tot cursul procesului, trebuie respectat principiul egalităţii armelor între părţi.

(4) Tehnicile speciale de investigaţie, precum interceptarea convorbirilor şi comunicaţiilor telefonice, ambientale sau de orice altă natură sau utilizarea investigatorilor cu identitate protejată, pot fi folosite în tot cursul cercetării penale şi al procesului penal, pe o durată determinată, numai cu autorizarea instanţei de judecată şi sub stricta supraveghere a acesteia.”