Articolul 134.7

În ultimii 24 de ani, în România a fost construită o societate bolnavă, la temelia căreia stau valori străine de poporul român.

Trăim într-o societate în care valorile morale fundamentale ale civilizaţiei româneşti, ale poporului român – credinţa; demnitatea; libertatea; dreptatea; adevărul; cinstea; onoarea; curajul; munca; spiritul de iniţiativă şi de întreprindere; omenia; ospitalitatea; toleranţa; dragostea pentru semeni, pentru familie, pentru popor şi pentru ţară; neagresiunea şi neamestecul în treburile altor popoare – au fost înlocuite cu exact opusul lor. Tot mai mulţi români nu mai cred nici în ei, nici în Dumnezeu. Tot mai mulţi români renunţă la demnitate, la libertate, la dreptate, la adevăr, la cinste, la onoare, pentru un pumn de arginţi. Tot mai mulţi români cedează în faţa agresiunii fără luptă. Tot mai mulţi români vor să se îmbogăţească fără muncă, vor să trăiască din furat. Tot mai mulţi români aşteaptă să trăiască din pomeni acordate de stat. Tor mai mulţi români devin egoişti, intoleranţi, lipsiţi de dragoste faţă de semeni, faţă de familie, faţă de ţară.

Tot mai mulţi români folosesc minciuna şi înşelăciunea pentru a se îmbogăţi, pentru a-şi însuşi valori create de semenii lor.

La temelia acestei societăţi bolnave se află marea hoţie numită „privatizare”. Este hoţia prin care autorii loviturii de stat din decembrie 1989 şi-au însuşit avuţia creată de poporul român în cei 50 de ani de comunism. Marea hoţie a fost săvârşită de predători prin minciună şi înşelăciune. Prada a fost uriaşă şi pentru înhăţarea ei prădătorii au pus stăpânire pe statul român şi l-au populat cu politicieni corupţi, pe care i-au mituit cu o bună parte din pradă. Cancerul minciunii, înşelăciunii, mituirii, corupţiei, trădării, slugărniciei, s-a infiltrat adânc în masa populaţiei româneşti.

Politica, ocuparea de funcţii publice, a devenit principala sursă de îmbogăţire, de însuşire a bunurilor şi valorilor create în economia românească. Nu munca. Nici creaţia. Nici inovaţia. Nici economisirea.

Politicienii români din ultimul sfert de veac nu urmăresc să ocupe o funcţie publică deoarece doresc să fie de folos semenilor lor, să-şi pună cunoştinţele şi aptitudinile în slujba acestora, ci pentru că funcţia publică îi ajută pe ei să se îmbogăţească, să-şi însuşească valori create de alţii, să fure, să dea şi să primească mită, să facă trafic de influenţă, să şantajeze, să înşele, să escrocheze, fără să dea socoteală.

Corupţia devine tot mai mult sinonimă cu politica şi, din păcate, politicianul corupt devine modelul tinerei generaţii de români. „Succesurile” îmbogăţirii politicienilor prin corupţie devin exemple de urmat.

Primul şi cel mai important pas către curăţirea vieţii politice, a întregii societăţi româneşti, de flagelul corupţiei, către o societate clădită pe valorile morale ale civilizaţiei româneşti, este scoaterea statului român din ghearele oligarhiei politico-financiare şi punerea acestui stat sub controlul poporului. Acesta este, de fapt, obiectivul fundamental al Constituţiei Cetăţenilor.

Procesul de însănătoşire morală a societăţii româneşti va fi unul dificil şi de durată, el implicând schimbarea unor mentalităţi clădite în aproape un secol de îndepărtare a poporului român de valorile civilizaţiei sale.

Accelerarea procesului de însănătoşire morală a societăţii româneşti necesită intervenţia continuă şi energică atât a tuturor cetăţenilor cinstiţi, neinfestaţi de virusul corupţiei, cât şi a statului român în supravegherea activităţii politicienilor şi sancţionarea promptă a acestora, în toate cazurile în care se constată că aceştia încalcă legile, nu îşi respectă angajamentele, se îmbogăţesc prin mijloace necinstite, înşelându-şi concetăţenii.

În Constituţia României, adoptată în anul 1991 şi revizuită în anul 2003, nu se suflă o vorbă despre moralitatea politicienilor, despre constituirea unei componente a statului român care să fie investită cu puterea de a impune respectarea de către politicieni a normelor morale specifice civilizaţiei româneşti.

Prin Legea 144/2007, a fost înfiinţată Agenţia Naţională de Integritate (ANI), ca autoritate administrativă „autonomă”, cu personalitate juridică, al cărei obiect de activitate constă în verificarea declaraţiilor de avere ale politicienilor şi în verificarea modului în care politicienii respectă dispoziţiile legale referitoare la conflictul de interese şi la regimul incompatibilităţilor. Mai pe înţelesul nostru, ANI verifică dacă politicienii declară toată averea dobândită în timpul în care ocupă o funcţie publică, nu şi cea dobândită înainte de a ocupa funcţia publică în cauză. ANI mai verifică, apoi, dacă politicienii nu îşi declară interesele pe care le au în activitatea diverselor întreprinderi care funcţionează în economia naţională.

În sfârşit, ANI mai verifică şi dacă politicienii nu declară diferitele funcţii pe care le ocupă, încălcând prevederile legii, în sectorul public, sau privat, care le aduc venituri suplimentare, pe lângă cele aduse de funcţia ocupată legal.

Ca şi toate celelalte instituţii şi autorităţi create de Parlament, prin legi, adoptate în baza alineatului (3) al articolului 117 din actuala Constituţie, ANI este o autoritate autonomă numai cu numele. Conducătorii ei, preşedinte şi vicepreşedinte, sunt numiţi de Senat, deci, de politicieni. Cei doi îi vor „verifica” pe cei care i-au numit în funcţie. De fapt, ANI este o anexă a Parlamentului, pe care politicienii o folosesc pentru hărţuirea adversarilor politici şi pentru înscenarea de scandaluri judiciare, menite să distragă atenţia publicului de la hoţiile politicienilor.

CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR crează o nouă componentă a statului român, Autoritatea Morală, care va deveni un adevărat garant al asigurării integrităţii morale în exercitarea tuturor funcţiilor publice.

Autoritatea Morală va monitoriza modul în care toate persoanele alese în funcţii publice îşi respectă contractele electorale şi angajamentele asumate în campaniile electorale şi va aduce la cunoştinţa publicului rezultatele acestei monitorizări, va emite opinii referitoare la modul în care persoanele alese în funcţii publice şi-au îndeplinit angajamentele asumate în campaniile electorale, pe care le va publica pe site-ul său şi în Monitorul Oficial al României.

Autoritatea Morală va formula cereri pentru trimiterea în judecată a persoanelor alese în funcţii publice care au încălcat prevederile contractelor electorale, care se află în incompatibilitate ori în conflict de interese, sau care nu pot justifica averile dobândite înainte sau în timpul exercitării mandatului.

Autoritatea Morală va acorda asistenţă de specialitate comitetelor cetăţeneşti constituite, potrivit legii, pentru promovarea iniţiativelor legislative cetăţeneşti şi pentru organizarea referendumurilor.

Autoritatea Morală va fi separată şi total independentă de celelalte componente ale statului.

Preşedintele Autorităţii Morale va fi ales de popor, prin vot universal, ca şi Preşedintele României.

În cadrul Autorităţii Morale va funcţiona un Consiliu Naţional de Integritate, format din 7 experţi în domeniul dreptului, din care 3 propuşi de organizaţiile profesionale ale juriştilor din România şi 4 propuşi de Uniunea Naţională a Asociaţiilor Comunitare. Consiliul Naţional de Integritate va aviza toate deciziile Preşedintelui Autorităţii Morale, care vor fi publicate pe site-ul Autorităţii şi în Monitorul Oficial al României.