Articolul 138

Conform Constituţiei actuale, bugetul public naţional al României se compune din: a) bugetul de stat; b) bugetul asigurărilor sociale de stat; c) bugetele locale, ale comunelor, oraşelor şi judeţelor.

Asta este ce spune Constituţia. În practică, Ministerul de Finanţe ne prezintă, şi nouă, şi restului lumii, lunar şi anual, un „buget general consolidat (BGC)”, care cuprinde, pe lângă cele trei componente menţionate în Constituţie, încă nouă componente: bugetul asigurărilor pentru şomaj; fondul naţional de asigurări sociale de sănătate; bugetul instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din venituri proprii; bugetul trezoreriei statului; bugetul Companiei naţionale de autostrăzi şi drumuri naţionale; fonduri externe nerambursabile; credite externe ministere; titluri de despăgubire ANRP; fondul Proprietatea.

Aşa cum am văzut, CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR propune crearea mai multor fonduri naţionale, care să asigure o dezvoltare durabilă atât a ansamblului economiei naţionale cât şi a tuturor localităţilor ţării, dar şi o distribuţie echitabilă a veniturilor create în economie, astfel încât să asigurăm o creştere cât mai rapidă şi substanţială a nivelului de trai al tuturor românilor. Deoarece, practic, Fondul Naţional de Pensii Publice înlocuieşte actualul buget al asigurărilor sociale de stat, CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR stabileşte că bugetul public naţional cuprinde: a) bugetul de stat; b) bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale judeţelor şi c) fondurile prevăzute la articolele 135.1-135.7 din Constituţie.

Noi considerăm că, atât statele, cât şi autorităţile publice locale pot şi trebuie să funcţioneze cu resursele financiare pe care cetăţenii lor le pun la dispoziţie, prin sistemul de taxe şi impozite. Îndatorarea statelor conduce, implacabil, la pierderea suveranităţii şi independenţei naţionale, la aservirea statelor şi popoarelor lor faţă de cei care acordă împrumuturi, la transformarea ţărilor îndatorate în colonii ale mafiei financiare transnaţionale, la sărăcirea şi umilirea cetăţenilor acestor ţări. În ultimii ani, statul român a împrumutat zeci de miliarde de euro, de la Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi de la alte instituţii financiare, bani sifonaţi în conturile firmelor căpuşe ale guvernanţilor. Pe lângă povara ratelor şi dobânzilor care trebuie plătite din banii cetăţenilor, prin sporirea taxelor şi impozitelor, împrumuturile contractate de guvernanţi, au dus la aservirea statului român faţă de FMI şi celelalte instituţii creditoare, care impun statului român cum şi pe ce să fie cheltuiţi banii bugetului naţional, ce întreprinderi să fie „privatizate”, adică scoase la vânzare, când şi la ce preţuri.

CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR interzice contractarea de împrumuturi pentru finanţarea cheltuielilor bugetului de stat sau a bugetelor locale, cu excepţia cazurilor în care ţara se află în stare de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă, şi obligă Guvernul să supună spre aprobarea Parlamentului numai bugete de stat echilibrate sau cu excedente. Această obligaţie se extinde şi la autorităţile locale executive, care trebuie să supună spre aprobare numai bugete locale echilibrate sau cu excedente.

În vederea asigurării resurselor financiare cerute de funcţionarea normală a tuturor instituţiilor publice locale ale ţării, CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR dispune ca legea prin care este aprobat bugetul de stat să şi precizează sumele alocate de la bugetul de stat pentru fiecare judeţ, comună ori oraş, astfel încât să se pună capăt practicilor actuale prin care Guvernul foloseşte banii bugetului de stat pentru mituirea şi şantajarea primarilor şi fraudarea alegerilor.