Articolele 134.9 – 134.81
În Constituţia actuală, autorităţile locale fac obiectul Secţiunii a 2-a a Capitolului V (Administraţia publică) din Titlul III (Autorităţile publice). Această Secţiune are patru articole: 120 – Principii de bază; 121 – Autorităţi comunale şi orăşeneşti; 122 – Consiliul judeţean şi 123 – Prefectul.
Noi propunem ca autorităţile locale să formeze obiectul unui titlu distinct al Constituţiei României, separat de cel al autorităţilor statului. Este adevărat că şi autorităţile statului şi autorităţile locale sunt, toate, autorităţi publice, însă rolurile, funcţiile şi atribuţiile lor în funcţionarea societăţii sunt distincte. Autorităţile statului adoptă şi impun legi, norme, care trebuie respectate de toţi cetăţenii ţării, inclusiv de către autorităţile locale, chiar dacă aceste autorităţi locale primesc, de la popor, prin Constituţie, puterea de a adopta şi impune norme care trebuie respectate de cetăţenii unităţilor administrativ-teritoriale în care se exercită puterea acestor autorităţi.
În CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR, autorităţile locale fac obiectul Titlului III.1, care cuprinde 73 de articole, grupate în trei capitole: 1 – Principii de bază; 2 – Autorităţile comunale şi orăşeneşti şi 3 – Autorităţile judeţene. Capitalul 1 are două Secţiuni: 1 – Consiliul local şi 2 – Primarul. Capitolul 2 are, de asemenea, două Secţiuni: 1 – Consiliul judeţean şi 2 – Voievodul.
Avizul Consiliului Legislativ nr. 47/2014 are o singură observaţie referitoare la normele constituţionale propuse de noi pentru autorităţile locale. Iată textul acestei observaţii:
„42. Normele referitoare la autorităţile locale, astfel cum sunt propuse la art. I pct. 158, cuprind în detaliu atât modalitatea de alegere, cât şi organizarea şi funcţionarea respectivelor autorităţi. Precizăm că astfel de reglementări trebuie să se regăsească în lege, şi nu în Constituţie.”
De data aceasta juriştii Consiliului Legislativ nu ne mai trimit nici la „doctrină”, nici la „normele europene”, nici la „decizii” ale Curţii Constituţionale, nici la „voinţa legiuitorului originar”. Pur şi simplu, dumnealor „precizează” că „astfel de reglementări trebuie să se regăsească în lege, şi nu în Constituţie.” De ce? Pentru ca politicienii, parlamentari, să poată, prin legi, să schimbe atribuţiile autorităţilor locale, organizarea şi funcţionarea acestor autorităţi, modalităţile de alegere ale organelor lor de conducere, după cum vor ei, după cum sunt interesele lor şi ale partidelor lor, la un moment sau altul? De ce să nu respectăm dreptul poporului de a hotărî el, prin Constituţie, care sunt atribuţiile încredinţate de el, de popor, acestor autorităţi, care sunt normele aprobate de el, de popor, privind organizarea şi funcţionarea lor, ca şi normele ce trebuie respectate la alegerea celor care vor conduce aceste autorităţi?
Înţelegem că juriştii Consiliului Legislativ nu au nimic împotriva normelor propuse de noi referitoare la autorităţile locale. Înţelegem că toate aceste norme sunt constituţionale şi sunt conforme cu prevederile legale în vigoare referitoare la redactarea proiectelor de revizuire a Constituţiei. Dumnealor ne „precizează” numai că, după opinia lor, aceste norme TREBUIE să se regăsească „în lege”, dar nu în Legea Fundamentală. Foarte bine. Să recunoaştem suveranitatea poporului şi să-l lăsăm pe el să decidă în care lege să se „regăsească” aceste norme. Noi îi propunem ca ele să se „regăsească” în Legea fundamentală.
Înţelegem că juriştii Consiliului Legislativ nu au nimic de obiectat nici împotriva propunerii noastre ca persoana care conduce autoritatea executivă judeţeană să se numească VOIEVOD.
„Precizez” şi eu că îmi asum responsabilitatea acestei propuneri, că am avut multe discuţii pe acest subiect, în cadrul Comitetului de Iniţiativă, dar, în final, am supus la vot propunerea şi a fost aprobată, prin vot. Evident, nimic nu este bătut în cuie. Tot poporul va fi cel care va decide, prin referendum.
Argumentele mele în formularea şi susţinerea acestei propuneri sunt următoarele:
1. Actuala denumire, aceea de „preşedinte al consiliului judeţean” nu corespunde realităţii. Acest preşedinte nu este „al consiliului”. El nu este ales de consiliu, de membrii consiliului judeţean. El este ales de cetăţenii judeţului. El este „al judeţului”, nu al consiliului.
2. La nivelul comunei, al oraşului şi al municipiului, noi avem primar, nu „preşedinte al consiliului local”. Primarul este al comunei, al oraşului, al municipiului, nu al consiliului. El exercită puterea EXECUTIVĂ în cadrul comunei, al oraşului, al municipiului. Consiliul exercită puterea DELIBERATIVĂ. Sunt două entităţi diferite. La fel şi la nivelul judeţului.
3. Noi, românii, nu suntem un popor format ieri, alaltăieri, prin amestecul unor popoare venite de aiurea, care ar fi venit, fiecare cu limba lui, cu cultura lui, cu tradiţiile lui, cu instituţiile lui, inclusiv cu denumirile acestor instituţii, care să le fi înlocuit pe ale noastre. Poporul român este, aici, pe aceste meleaguri, de la începuturile lumii, el îşi continuă existenţa, îşi continuă, neîncetat, propria devenire, construcţia de neam şi de ţară. Am luat şi luăm valori de la cei care au venit peste noi şi printre noi, dar nu ne-am distrus şi nu ne distrugem valorile proprii, le şlefuim, purtându-le spre perfecţiune.
4. Vitregiile istoriei au făcut să vină peste noi multe neamuri, deseori, mult mai mari şi mai puternice decât al nostru. Ne-au rupt ţara, ne-au divizat, ne-au despărţit. Pentru lungi perioade de timp. Ne-au trebuit milenii ca să ne reunim, să ne reîntregim patria. Şi acum avem părţi rupte de ţară de ultimul război mondial. Pentru o bună perioadă a istoriei, multe din teritoriile rupte din trupul vechii Dacii s-au numit voivodate, iar conducătorii lor voievozi. Multe din aceste părţi de ţară au avut dimensiunile judeţelor de astăzi ale României.
5. Fără îndoială că rolul şi atribuţiile voievozilor medievali ai românilor au fost cu totul altele decât cele ale conducătorilor judeţelor noastre de astăzi. Important este că au fost conducători ai unor grupuri de oameni din care s-a plămădit poporul român, că, în esenţă, au exercitat partea executivă a autorităţii statale din vremea lor, că, din teritoriile asupra cărora şi-au exercitat ei autoritatea, s-a clădit ţara numită, astăzi, România, că ei, voievozii, fac parte din istoria noastră, că adoptarea acestei denumiri ne-ar fi de mare folos în educarea noilor generaţii de români în spiritul dragostei faţă de ţară şi de neam, faţă valorile istoriei noastre naţionale.