Articolul 135.2

Ca şi în multe alte ţări, şi în România, sistemul de pensii publice a fost construit pe principiul plăţii pensiilor actualilor pensionari din contribuţiile actualilor salariaţi. Acest sistem a funcţionat, în România, şi înainte şi după 1989.

În anul 1989, România avea 8,0 milioane de salariaţi şi 2,2 milioane de pensionari. În anul 2012, România a ajuns la 4,4 milioane de salariaţi şi 5,5 milioane de pensionari, după ce, în 2005, numărul pensionarilor ajunsese la 6,0 milioane.

În timpul regimului comunist, salariaţii au fost obligaţi, prin lege, să contribuie cu o parte din venitul lor salarial la constituirea fondului din care s-au plătit pensiile publice. Numărul mic al pensionarilor, comparativ cu cel al salariaţilor, a făcut ca, pe de o parte, cuantumul contribuţiei la fondul de pensii să fie unul moderat, iar, pe de altă parte, să se realizeze mari excedente la bugetele de asigurări sociale, aceste excedente fiind investite de statul comunist în obiective economice – fabrici, uzine, bănci etc – care au intrat în “proprietatea socialistă de stat”, a întregului popor.

În anul 1990, a existat un excelent prilej ca sistemul de pensii publice să poată fi schimbat, astfel încât pensionarii să nu îşi mai primească pensiile din contribuţiile curente ale salariaţilor, ci din profiturile realizate de capitalul constituit din propriile lor contribuţii.

Românii care, în anul 1990, aveau calitatea de pensionari şi salariaţi contribuiseră, pe de o parte, la fondul public de pensii, plătindu-şi, fiecare, contribuţia de asigurări sociale (CAS-ul), pe de altă parte, la “fondul de acumulare”, prin preluarea de către stat a profiturilor, beneficiilor, cum li se spunea, atunci, realizate de întreprinderile unde aceştia erau angajaţi, de unde au fost făcute investiţiile prin care a fost creat capitalul trecut în “proprietatea socialistă de stat”, a întregului popor.

Pentru fiecare pensionar, se putea calcula valoarea contribuţiilor de asigurări sociale, de-a-lungul vieţii active, multiplicată cu o dobândă rezonabilă, de 5% pe an, de exemplu. Din această sumă, s-ar fi scăzut valoarea pensiilor primite până la data calcului. S-ar fi stabilit, astfel, valoarea la zi a capitalului acumulat de fiecare pensionar. Prin însumarea acestor capitaluri individuale, s-ar fi obţinut valoarea actualizată a capitalului acumulat de toţi pensionarii României, până la data calcului.

Asemănător, s-ar fi calculat şi valoarea actualizată a capitalului acumulat de către cei care, la data respectivă, aveau calitatea de salariat.

Prin cumularea celor două sume, s-ar fi stabilit valoarea Fondului Naţional de Pensii Publice al României, la data efectuării calculului, dată care putea fi 1 ianuarie, sau 31 decembrie 1990. Cu această valoare, să zicem, de 100 miliarde de dolari, Fondul Naţional de Pensii Publice ar fi devenit acţionar la mai multe societăţi comerciale, create din fostele întreprinderi aflate în proprietatea socialistă de stat, urmând ca pensiile românilor, începând cu cea dată, să fie plătite din profiturile încasate de Fond de la societăţile comerciale la care devenise acţionar (proprietar).

În felul acesta, contribuţiile de asigurări sociale ale salariaţilor României nu ar mai fi fost folosite pentru plata pensiilor, ci ar fi sporit, continuu, valoarea capitalului acumulat în Fondul Naţional de Pensii Publice. Seniorii României nu ar mai fi fost batjocoriţi de guvernanţi cu pensii de mizerie. Guvernanţii nu ar mai fi putut să-i învrăjbească pe români pe motiv că vârstnicii, pensionarii, sunt „întreţinuţi” de tineri, salariaţi. Guvernanţii nu ar mai fi putut transforma milioane de români în „asistaţi” ai statului, în masă de manevră pentru manipularea voturilor în alegerile de toate categoriile.

Sistemul actual de pensii publice din România este folosit de către guvernanţi atât ca un instrument de jefuire a salariaţilor ţării de o bună parte a veniturilor câştigate de ei prin muncă, dar şi ca instrument de manipulare a voinţei politice a pensionarilor şi a beneficiarilor de „ajutoare sociale”, pentru menţinerea statului sub controlul acestor guvernanţi.

Vom calcula, exemplificativ, capitalul acumulat din contribuţiile la fondul public de pensii ale unui salariat român, care are un salariu net egal cu salariul mediu net pe economie, realizat în luna decembrie a anului 2013, de 1.650 lei, sau 371 euro, la un curs de schimb de 4,46 lei/euro.

Presupunem următoarele:

1 Salariatul nostru începe să lucreze la vârsta de 23 de ani, cu un salariu net lunar de 260 de euro, 1.160 lei, care creşte, treptat, ajunge la 371 euro, 1.650 lei, în anul 22 de la începerea activităţii, şi la suma de 520 euro, 2.320 lei, în ultimul an, înainte de ieşirea la pensie, la vârsta de 65 de ani.

2. În cei 42 ani de activitate, salariatul nostru plăteşte o contribuţie la fondul public de pensii egală cu 31,3 % aplicată la salariul lui net (10,5% plătită direct de salariat şi 20,8% plătită de angajator), cotă practicată, în prezent, în România.

3. Contribuţiile salariatului nostru sunt depuse la CEC, cu o dobândă de 5% pe an.

Oricine va face calculul pe care l-am făcut eu, luând în considerare cele de mai sus, va ajunge la următoarele rezultate:

Valoarea totală a contribuţiilor făcute de salariatul nostru la fondul public de pensii este de 59.230 euro. De-a-lungul anilor, aceste contribuţii au adus salariatului nostru o dobândă egală cu suma de 114.942 euro. Aceasta înseamnă că, la ieşirea la pensie, valoarea totală a capitalului acumulat din contribuţiile salariatului nostru la fondul public de pensii este egală cu suma de 174.172 euro (59.230 euro contribuţii + 114.942 euro dobânzi).

Observăm, mai întâi, că, din acest capital, s-ar putea plăti salariatului nostru o pensie egală cu salariul mediu câştigat de el în cei 42 ani de activitate, de 371 euro pe lună, adică 1.650 lei pe lună, timp de 39 de ani (174.172:371:12).

Observăm, apoi, că, suma de 174.172, depusă la CEC, cu o dobândă de 5% pe an, aduce o dobândă anuală de 8.709 euro, adică 726 de euro pe lună, sau 3.237 lei pe lună.

Rezultatul este absolut uluitor.

Deci, un român care munceşte cinstit 42 de ani, aşa cum se întâmplă cu marea majoritate a românilor, care plăteşte cota de CAS, de contribuţii pentru asigurări sociale, pentru pensii, de 31,3 %, ar trebui şi ar putea să primească, TOT RESTUL VIEŢII, indiferent cât ar fi aceasta de lungă, o pensie DE DOUĂ ORI MAI MARE decât salariul mediu pe care el l-a câştigat de-a-lungul perioadei de muncă, sau DE PATRU ORI MAI MARE decât pensia pe care o primeşte în prezent, ATENŢIE, fără ca el să consume vreun euro, sau vreun leu, din capitalul acumulat din contribuţiile sale pentru pensie. Acest capital şi-ar continua existenţa VEŞNIC, ar rămâne, mereu, în proprietatea viitoarelor generaţii de români, ar genera avuţie şi locuri de muncă pentru urmaşii celor care l-au creat.

Este CLAR. Actualul sistem de pensii publice din România este unul care îi jefuieşte pe cei care muncesc şi contribuie cu o parte din veniturile lor la acest sistem de pensii. O parte importantă din aceste contribuţii sunt furate de stat şi sunt folosite pentru a se plăti pensii, ajutoare sociale şi alte venituri unor categorii de cetăţeni care nu muncesc şi nu contribuie la fondul public de pensii. Aceste categorii de cetăţeni nu contribuie la fondul de pensii, dar participă la vot, ele sunt folosite, de către guvernanţi, ca masă de manevră pentru cucerirea puterii politice. Acest sistem de pensii este nedrept, nedemocratic, retrograd şi parazitar. El trebuie înlocuit. Cât mai grabnic.

CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR obligă statul român să constituie Fondul Naţional de Pensii Publice pe principii fundamental deosebite de cele pe baza cărora funcţionează actualul sistem de pensii publice.

În baza prevederilor Constituţiei Cetăţenilor, Guvernul României, prin ministerul de resort, va fi obligat să calculeze valoarea la zi a contribuţiilor de asigurări sociale făcute de toţi pensionarii şi salariaţii ţării, la data de referinţă, data intrării în vigoare a Constituţiei Cetăţenilor. Calculul va lua în considerare o cotă de contribuţie de 31,3% şi o dobândă de 5% pe an, aşa cum am făcut şi eu în calculul exemplificativ prezentat mai sus. Din valoarea cumulată a contribuţiilor astfel calculată se va scădea valoarea pensiilor plătite actualilor pensionari până la data de referinţă. Se va stabili, astfel, valoarea capitalului Fondului, la data de referinţă. Cu această valoare, Fondul devine acţionar la societăţile comerciale al căror capital, la data de referinţă, se află, în proprietatea statului român. În această calitate, de acţionar, Fondul va încasa dividendele ce i se cuvin, pe care le va folosi pentru plata pensiilor membrilor săi.

Este posibil ca valoarea calculată ca mai sus a capitalului Fondului Naţional de Pensii Publice să fie mai mare sau mai mică decât valoarea nominală a capitalului deţinut de statul român la societăţile comerciale create prin aplicarea prevederilor Legii 15/1990. În cazul în care valoarea capitalului Fondului Naţional de Pensii Publice este mai mică, diferenţa rămâne în administrarea Fondului Naţional de Capital Distributiv, până la trecerea acestui capital în proprietatea privată a cetăţenilor, potrivit prevederilor articolului 135.1 din CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR. În cazul în care valoarea capitalului Fondului Naţional de Pensii Publice, calculată ca mai sus, este mai mare decât capitalul pe care statul român îl mai deţine la societăţile comerciale, diferenţa se va reface, treptat, cu capitalul ce va fi recuperat de statul român, prin răscumpărarea capitalului vândut prin aşa-zisa privatizare şi prin contribuţiile actualilor salariaţi.

Trebuie observat că actuala cotă de contribuţii de asigurări sociale, de 31,3%, aplicată la fondul de salarii, este una foarte mare. Din calculul prezentat mai sus, se constată că o astfel de cotă asigură acumularea unui capital care ar permite plata unor pensii de două ori mai mari decât salariile medii realizate de români de-a-lungul vieţii lor active. În prezent, din păcate, românii primesc o pensie mai mică decât JUMĂTATE din salariul lor mediu. În luna decembrie 2013, salariul mediu net pe economie a fost de 1.650 lei, iar pensia medie a fost de 811 lei. Această mare discrepanţă între cât este pensia şi cât ar trebui să fie, având în vedere nivelul contribuţiilor, se datorează faptului că o mare parte din contribuţii este folosită de stat pentru „asistenţă socială”, respectiv, pentru plata de „ajutoare sociale” către persoane care nu muncesc, care nu crează avuţie şi nu contribuie la fondul de pensii.

CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR, prin crearea Fondului Naţional de Pensii Publice, separă pensiile de „ajutoarele sociale”. Stă în puterea poporului român să hotărască, prin lege, adoptată de Parlament, sau prin referendum, dacă este de acord ca o parte din avuţia creată de el, prin munca lui, să fie folosită pentru plata de „ajutoare sociale” către diverse categorii de cetăţeni care nu vor să muncească. Poporul trebuie să ia această hotărâre în cunoştinţă de cauză, să ştie cât, cui şi de ce să se plătească aceste „ajutoare sociale”. În orice caz, ele trebuie plătite din alte surse, nu din contribuţiile pentru pensii publice, plătite de cei care muncesc.

CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR prevede ca pensia publică să fie cât mai apropiată de valoarea salariului mediu realizat de fiecare participant la Fondul Naţional de Pensii Publice, în perioada minimă de contribuţie, stabilită prin lege. În exemplul nostru, perioada minimă de contribuţie este de 42 de ani, iar în condiţiile realizării, pe această perioadă, a unui salariu mediu de 1.650 lei, Fondul Naţional de Pensii Publice ar trebui să asigure o pensie cât mai apropiată, eventual, egală cu salariul mediu, de 1.650 lei, nu cu mai puţin de jumătate din acest salariu, cât este, în prezent

Din cele de mai sus, rezultă că, prin aplicarea prevederilor Constituţiei Cetăţenilor, va fi posibil să reducem, treptat, nivelul cotei de contribuţii la Fondul Naţional de Pensii Publice, de la 31,3%, cât este în prezent, la jumătate, adică la nivel de 15-16% din valoarea salariului, în condiţiile în care valoarea pensiilor se va dubla, urmând ca, după aceea, valoarea lor să crească, în continuare, ca urmare a creşterii continue a salariilor.

Iată de ce este necesar ca atât cei 5,5 milioane de pensionari, cât şi cei 4,5 milioane de salariaţi actuali ai României să nu se mai lase jefuiţi de guvernanţi, să pună piciorul în prag, să intre în Mişcarea pentru CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR, să lupte pentru ca această Constituţie să fie adoptată şi să intre în vigoare cât mai repede, să ceară oprirea imediată o oricărei vânzări din capitalul trecut samavolnic în proprietatea statului prin Legea 15/1990, să ceară trecerea acestui capital în administrarea Fondului Naţional de Pensii Publice, astfel încât acest Fond să fie capabil să plătească pensii decente, din profiturile generate de capitalul acumulat din contribuţiile pensionarilor.

Ca şi Fondul Naţional de Capital Distributiv, Fondul Naţional de Pensii Publice va funcţiona ca instituţie publică a statului român, în subordinea Guvernului României, care va fi condusă de un Guvernator, numit de Preşedintele României, pe bază de concurs, pentru un mandat de 4 ani, care va putea fi reînnoit o singură dată.

Constituirea şi funcţionarea Fondului Naţional de Pensii Publice prezintă o importanţă capitală pentru viitorul României şi al poporului român.

Samavolnic, fără consultarea poporului român, a milioanelor de pensionari şi salariaţi, politicienii români au adoptat Legea 411/2004 prin care au OBLIGAT cetăţenii României să participe la fonduri private de pensii, prin preluarea unei părţi din contribuţiile lor la fondul public de pensii şi transferarea acestora la fonduri private de pensii. În statele democratice şi civilizate ale lumii nu există legi care să-i oblige pe cetăţeni să participe la fonduri PRIVATE de pensii. Fondurile PRIVATE de pensii sunt FACULTATIVE. La ele participă cine vrea şi cu cât vrea. Aşa cum a demonstrat criza (ţeapa) financiară din anul 2008, fondurile private de pensii pot fi, oricând, împinse în faliment de administratori corupţi, milioane de participanţi trezindu-se cu economiile de o viaţă spulberate. În spatele acestei samavolnicii legislative, se află mafia financiară autohtonă şi transnaţională care urmăreşte să acapareze aceste uriaşe resurse financiare formate din contribuţiile la fondurile de pensii a milioane de cetăţeni. Această mafie încearcă să distrugă ideea de fond NAŢIONAL de pensii PUBLICE, să impună, cu ajutorul mijloacelor de comunicare în masă, al televiziunilor, ideea că statul naţional nu este capabil să asigure pensii decente pentru cetăţenii săi, că viitorul aparţine numai pensiilor private, administrate de ei.

Trebuie să ne apărăm cu toate forţele noastre Fondul Naţional de Pensii Publice. Este vorba de sute de miliarde de euro. Pentru a vă face o idee asupra numărului acestor miliarde, vă invit să luaţi în considerare numărul actual de pensionari ai României, 5,5 milioane, şi să-l înmulţiţi cu numai jumătate din valoarea capitalului care se acumulează din contribuţiile la fondul de pensii ale unui român cu salariul mediu, deci cu suma de 87.000 de euro. Presupunem, deci, că jumătate din capital a fost plătită, ca pensie, până acum. Rezultatul este 478,5 miliarde de euro. Adăugaţi încă pe atâta, pentru actualii salariaţi. Ne apropiem de cifra de 1.000 de miliarde de euro. Cam atâta ar putea fi valoarea Fondului Naţional de Pensii Publice. Aceste miliarde vor fi ale NOASTRE, sau ale LOR.

Contribuţiile românilor la fondurile de pensii pot fi folosite de noi, prin Fondul Naţional de Pensii Publice, pentru crearea de capacităţi de producţie şi milioane de locuri de muncă, în România, pentru români, sau pot fi folosite de ei, pentru propria lor îmbogăţire, a mafiei financiare.

Fondul Naţional de Pensii Publice este nu numai o sursă de bunăstare, pentru noi, cei care contribuim la acest Fond, dar el este şi un puternic factor de întărire a coeziunii sociale şi naţionale, a legăturilor dintre actualele generaţii de români şi între noi şi urmaşii noştri. Capitalul acumulat în acest Fond va rămâne ca moştenire, a noastră, a celor care formăm, în prezent, poporul român, pentru TOATE generaţiile de români care ne vor urma.