Articolul 135.8
Instituţie simbol a economiei şi societăţii româneşti, Casa de Economii şi Consemnaţiuni, a fost la un pas de a fi “privatizată”, adică vândută pe nimic, aşa cum au fost vândute toate celelalte bănci româneşti, însuşite, samavolnic, de statul român, prin Legea 15/1990: Banca Agricolă, Banca de Investiţii, rebotezată în Banca Română de Dezvoltare (BRD), Banca Comercială Română (BCR), Bancpost, Bankcoop, etc. Casa de Economii şi Consemnaţiuni a fost transformată din instituţie publică în bancă, cu capital privat, pentru a putea fi scoasă la mezat. M-am opus, la ceastă ticăloşie, alături de alţi români de bună credinţă, astfel că CEC-ul a fost salvat. Până astăzi. Iată, mai jos, articolul “JOS LABELE DE PE CEC!”, publicat, de mine, în ziarul Bursa din data de 18.12.2006:
“În ediţia din 20 februarie 2006 a acestei rubrici, din acest ziar, am publicat articolul <<Ce facem cu CEC-ul>>. Am transmis acel articol, prin e-mail, Guvernului României şi Preşedintelui României. Nu am primit vreo reacţie de la unul sau de la celălalt.
În articolul menţionat evidenţiam următoarele:
Este greşit să se vorbească de “privatizarea” CEC-ului. Prin Legea 66/1996, bunurile aflate în patrimoniul CEC-ului au fost trecute din proprietatea publică a statului român în proprietatea privată a aceluiaşi stat. Nu poţi privatiza ceva care este privat.
Actualii guvernanţi, aceiaşi care au iniţiat, adoptat şi aplicat Legea 66/1996, nu vor să săvârşească “privatizarea” CEC-ului, ci vânzarea lui. Ei continuă, cu neruşinare, să mintă, să ducă în eroare cetăţenii ţării, în speranţa că noi, românii, nu înţelegem marile lor “tranzacţii”.
Prin Legea 66/1996, statul român, în mod abuziv şi nelegitim, a transformat CEC-ul din instituţie publică în agent economic, cu scopul mârşav, nedeclarat dar evident, de a scoate la mezat bunurile aflate în patrimoniul acestei instituţii, bunuri construite sau achiziţionate, integral, cu bani proveniţi din taxe şi impozite plătite de cetăţenii României.
Timp de peste 140 de ani, de la înfiinţarea sa, în anul 1864, şi până la adoptarea Legii 66/1996, CEC-ul, sub diverse denumiri şi organizări, a fost şi a rămas o instituţie publică a statului român, o instituţie care a jucat un rol fundamental în crearea şi consolidarea capitalului românesc, în susţinerea independenţei şi suveranităţii statului român, în emanciparea naţiunii române.
Băncile comerciale sunt operatori (agenţi) economici care lucrează pentru profit. Ele produc marfă, adică furnizează servicii bancare, pe piaţa bancară, pentru care încasează venituri, urmărind ca acestea, veniturile, să fie mai mari decât costurile, astfel încât să rezulte un profit care să recompenseze capitalul utilizat pentru furnizarea serviciilor în cauză.
Piaţa bancară este cea mai sensibilă şi cea mai expusă acţiunilor de tip speculativ, de manipulare a preţurilor. Acesta este motivul pentru care statele moderne intervin pe pieţele bancare, inclusiv prin crearea de instituţii care să stimuleze şi să dea siguranţă şi stabilitate procesului de economisire şi de investiţii, de acumulare de capital, singura pârghie economică autentică pentru
Dezvoltarea economică durabilă a unei ţări.
Acesta a fost motivul pentru care marii oameni de stat Alexandru Ioan Cuza şi Mihail Kogălniceanu au înfiinţat CEC-ul. Acesta a fost motivul pentru care alţi oameni de stat pe care i-am avut în ultimii 150 de ani nu au îndrăznit să distrugă CEC-ul, să-l vândă străinilor.
În concluzie, ceream ca CEC-ul să redevină instituţie publică, cu misiunea pentru care a fost creată, urmând ca patrimoniul său să fie sporit, dacă este nevoie, cu bani de la statul român, sau de la cetăţenii români. CEC-ul nu a fost înfiinţat şi nu a funcţionat pentru a produce profit, ci pentru a proteja capitalul românilor.
Guvernul român nu a vrut să audă nici de intervenţia mea, nici de intervenţiile altor specialişti. Îşi urmăreşte, implacabil, obiectivul: vânzarea CEC-ului la străini, pentru un pumn de arginţi, pe care să-i ofere ca pomană electoratului, sub formă de ajutoare pentru căldură şi alte asemenea.
Domnul Călin Popescu Tăriceanu, încă, sper, pentru scurtă vreme, prim-ministru al României, îşi permite să afirme că cei care ne opunem vânzării CEC-ului către străini îi amintim “de sloganurile din anii ’90 care spuneau să nu ne vindem ţara”. Păi, acele sloganuri au fost înfiinţate şi utilizate chiar de “vânzători”. De hoţii care strigă “prindeţi hoţii!”.
În ultimele zile, Serviciul Român de Informaţii pune la dispoziţia presei date care dovedesc faptul că membri marcanţi ai guvernului condus de domnul Călin Popescu Tăriceanu au fost implicaţi în acte de trădare, în unele dintre “privatizările” postdecembriste.
După opinia mea, nu numai “unii” guvernanţi au făptuit acte de trădare în “unele privatizări”, ci întreaga clasă politică postdecembristă a participat la infracţiunea de înaltă trădare naţională, pentru care se foloseşte, mistificator, noţiunea de “privatizare”.
Vânzarea CEC-ului este numai o părticică a acestei crime de leznaţiune.”
Au trecut 8 ani de când am scris aceste rânduri. CEC-ul nu a fost, încă vândut, dar va fi vândut, cu siguranţă, dacă statul român îşi va continua existenţa sub actuala Constituţie şi dacă la conducerea acestui stat vor rămâne cei de astăzi, chiar şi revopsiţi.
Pentru ca aceste lucruri să nu se întâmple, pentru ca CEC-ul să redevină şi să rămână ceea ce a fost de-a-lungul ultimilor 150 de ani, CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR propune ca CEC-ul să funcţioneze ca instituţie publică, cu capital aflat, veşnic, în proprietatea publică a poporului român, în administrarea statului.
Obiectivul specific, fundamental, al Casei de Economii şi Consemnaţiuni trebuie să rămână acela de dezvoltare a spiritului de economisire şi de bună gospodărire a banului, la care se adaugă păstrarea în siguranţă a disponibilităţilor băneşti ale cetăţenilor ţării şi investirea acestora pentru creşterea capacităţilor de producţie ale ţării.
CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR dispune ca disponibilităţile băneşti ale Casei de Economii şi Consemnaţiuni să fie folosite, exclusiv, pentru acordare de credite PENTRU INVESTIŢII întreprinderilor mici şi mijlocii ale ţării. Nu pentru tranzacţii bursiere, monetare, sau valutare. Pentru investiţii. Credite pentru micii investitori, nu pentru cei „strategici”, adică speculanţi.
Depozitele băneşti făcute de cetăţenii ţării la CEC vor fi garantate, integral, de statul român.
Profiturile realizate de CEC vor fi vărsate la Fondul Naţional de Capital Distributiv şi vor fi folosite pentru împroprietărirea cetăţenilor României cu capital productiv.