Articolul 119.1.
În actuala Constituţie, instituţia Prefectului face obiectul articolului 123 din Secţiunea a 2-a (Administraţia publică locală) a Capitolului V (Administraţia publică), din Titlul III (Autorităţile publice) şi are următorul cuprins:
„(1) Guvernul numește un prefect în fiecare judeţ şi în municipiul București.
(2) Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local şi conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale.
(3) Atribuțiile prefectului se stabilesc prin lege organică.
(4) Între prefecți, pe de o parte, consiliile locale şi primari, precum şi consiliile județene şi președinții acestora, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare.
(5) Prefectul poate ataca, în fața instanței de contencios administrativ, un act al consiliului județean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept.”
Instituţia Prefectului, deşi funcţionează, practic, la nivelul judeţului, este, de fapt, o componentă a Autorităţii Executive a statului, deci locul ei nu este în cadrul autorităţilor publice LOCALE, ci la Autoritatea Executivă a statului. Instituţia Prefectului este o extensie teritorială a Autorităţii Executive a statului.
Prefectul îndeplineşte două funcţii principale. Pe de o parte, el conduce serviciile deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale, care îşi desfăşoară activitatea la nivelul judeţelor. Pe de altă parte, Prefectul controlează LEGALITATEA actelor emise de autorităţile publice locale – consilii locale, primari, consilii judeţene, voievozi – şi atacă, în faţa instanţelor de contencios administrativ, orice act emis de aceste autorităţi, pe care îl consideră ilegal.
Pornind de la conţinutul real a atribuţiilor încredinţate Prefectului prin Constituţie, am propus ca această instituţie să facă obiectul articolului 119.1 şi să fie inclusă la Secţiunea a 4-a (Administraţia publică centrală) a Capitolului II (Autoritatea Executivă) din Titlul II (Autorităţile statului), cu următorul cuprins:
„(1) Preşedintele României numeşte un prefect în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti, în condiţiile legii.
(2) Candidaţii la funcţia de prefect trebuie să aibă pregătire superioară, înaltă competenţă profesională, să se fi remarcat ca buni cunoscători ai realităţilor economice şi sociale ale judeţului pentru care candidează, ca promotori de proiecte pentru îmbunătăţirea acestor realităţi şi să aibă domiciliul în judeţele pentru care candidează de cel puţin 10 ani.
(3) Funcţia de prefect este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată.
(4) Mandatul prefectului este de 4 ani şi poate fi înnoit o singură dată.
(5) Prefectul este reprezentantul Preşedintelui României pe plan local şi conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale.
(6) Atribuţiile prefectului se stabilesc prin lege.
(7) Între prefect, pe de o parte, consiliile locale, primarii, consiliile judeţene şi voievozii judeţelor, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare.
(8) Prefectul poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, un act al consiliului judeţean sau local, al voievodului sau al primarului, în cazul în care consideră actul ilegal. Actul atacat poate fi suspendat numai de instanţa competentă, potrivit legii.”
Având în vedere că Preşedintele României conduce Autoritatea Executivă a statului, din care face parte şi instituţia Prefectului, este firesc ca prefecţii să fie numiţi în funcţie de persoana care conduce Autoritatea Executivă şi care răspunde în faţa poporului de activitatea desfăşurată de această componentă a statului.
Am introdus două noi paragrafe. Unul care defineşte condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele care candidează la funcţia de prefect, printre acestea fiind şi aceea de a fi buni cunoscători ai realităţilor economice şi sociale ale judeţului pentru care candidează şi de a fi domiciliat în judeţ de cel puţin 10 ani. Un alt paragraf stabileşte că funcţia de prefect este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, pentru a elimina, astfel, o importantă sursă de corupţie.
Am modificat teza referitoare la suspendarea actelor atacate de prefect, în sensul că aceste acte pot fi suspendate, adică îşi încetează efectele, nu prin faptul că sunt atacate de prefect, ci numai prin decizia instanţei judecătoreşti.
Ca urmare a faptului că normele constituţionale referitoare la administraţia publică locală vor face parte din TITLUL III al Constituţiei Cetăţenilor, articolele 120, Principii de bază, ale administraţiei publice locale, 121, Autorităţi comunale şi orăşeneşti, 122, Consiliul judeţean, au fost abrogate.
A fost abrogat şi articolul 123, Prefectul, acesta fiind înlocuit cu articolul 119.1.