Arhive categorie: CAPITOLUL II. DREPTURILE ŞI LIBERTĂŢILE FUNDAMENTALE

Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică

Lasă un răspuns

Articolul 22

Am păstrat neschimbat alineatul (1), care prevede că „dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate”.

Am propus introducerea unui nou alineat, (1.1), cu următorul cuprins:

„(1.1) Dreptul la integritate fizică şi psihică nu poate fi restrâns în nici un mod, nici chiar în condiţiile articolului 53.”

Aşa cum vom vedea, articolul 53 se referă la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, în condiţii excepţionale.

Am păstrat neschimbat textul alineatului (2), care prevede că „nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant”, ca şi al alineatului (3), care prevede că „pedeapsa cu moartea este interzisă”.

Referitor la pedeapsa cu moartea, precizez că, atât în cadrul dezbaterilor organizate de Comitetul de Iniţiativă al Mişcării pentru CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR, cât şi în cadrul dezbaterilor organizate de Forumul Constituţional, au fost foarte mulţi participanţi care, aducând ca argument corupţia şi decăderea morală la care a fost adusă societatea românească, au propus, fie ca acest alineat să fie eliminat din Constituţie şi înlocuit cu un text care să prevadă că pedeapsa cu moartea poate fi aprobată de popor, prin referendum, fie să adăugăm o a doua teză la cea existentă, care să prevadă că poporul poate, prin referendum, să hotărască introducerea pedepsei cu moartea. Comitetul de Iniţiativă al Mişcării pentru CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR a respins, prin vot, ambele propuneri. Motivul respingerii a fost acela că însănătoşirea morală a societăţii româneşti va putea fi realizată prin celelalte prevederi ale Constituţiei Cetăţenilor, pe de o parte, iar, pe de altă parte, că, în baza celorlalte prevederi introduse de noi în Constituţie, poporul poate oricând să hotărască, prin referendum, revizuirea acestui alineat.

VOTAŢI Art. 22. "Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică"
Votează

Libertatea individuală

Lasă un răspuns

Articolul 23

Am păstrat neschimbate 12 din cele 13 alineate ale acestui articol.

Am propus modificarea numai a alineatului (4), care, în actuala Constituţie are următorul cuprins:

„(4) Arestarea preventivă se dispune de judecător şi numai în cursul procesului penal.”

Textul propus de noi este următorul:

„(4) În mod excepţional şi motivat, cercetarea şi judecarea în procesul penal se fac cu privarea de libertate a persoanei. Arestarea preventivă se dispune de instanţa de judecată competentă în condiţiile legii în cursul procesului penal.”

VOTAŢI Art. 23. "Libertatea individuală"
Votează

Dreptul la apărare

Lasă un răspuns

Articolul 24

Am păstrat neschimbat alineatul (1), care prevede că „dreptul la apărare este garantat”.

În actuala Constituţie, alineatul 2 al acestui articol are următorul cuprins:

„(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.”

Noi am propus ca acest alineat să fie formulat astfel:

„(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat şi de a dispune de timpul şi de înlesnirile necesare pentru pregătirea apărării.”

Nici această modificare propusă de noi nu este acceptată de juriştii Consiliului Legislativ. Iată ce spun ei, în Avizul lor nr 47/2014:

„6.6. La art. I pct. 26, norma propusă pentru art. 24 alin. (2), coroborată cu includerea avocaturii în cap. III „Autoritatea judecătorească”, propusă în cuprinsul art. I pct. 148, are ca efect suprimarea unei garanţii a dreptului la apărare, respectiv aceea ca persoana să poată fi asistată de un avocat ales. Avem în vedere faptul că, spre deosebire de formularea actuală, din redactarea art. 24 alin. (2) lipseşte referirea la „avocatul ales”, iar potrivit art. 132.1 alin. (4), „cererile de asistenţă adresate de părţile în proces barourilor sunt repartizate avocaţilor prin tragere la sorţi, organizată conform legii”. Întrucât are ca efect suprimarea unei garanţii a dreptului la apărare, soluţia legislativă propusă prin proiect depăşeşte limitele revizuirii şi nu poate fi acceptată.”

Reţinem, mai întâi, că, potrivit actualei Constituţii, avocatul poate fi ALES, sau NUMIT din oficiu. Există, deci, şi posibilitatea ca avocatul să nu fie ALES. Dreptul despre care este vorba aici este de a fi ASISTAT de un avocat, nu de a ALEGE avocat, pentru că avocatul poate fi şi numit.

Mai departe, juriştii Consiliului Legislativ dau dovadă de o inadmisibilă incorectitudine profesională şi rea-voinţă. Ca să-şi susţină poziţia, ei apelează la alineatul (4) din articolul 131.1, din care iau numai o parte. Iată textul integral al acestui alineat:

„(4) Cererile de asistenţă adresate de părţile în proces barourilor sunt repartizate avocaţilor prin tragere la sorţi, organizată conform legii. Părţile în proces au dreptul să refuze avocaţii traşi la sorţi de maxim 5 ori. Un avocat refuzat în peste jumătate din cazurile unui an este eliminat din barou.”

Dreptul persoanelor de a fi ASISTATE de un avocat, în timpul procesului, este mult mai bine apărat de CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR decât de actuala Constituţie a României. În primul rând, ASISTENŢA este gratuită. La această ASISTENŢĂ au acces, în mod egal, toţi cetăţenii ţării, nu numai cei bogaţi. Apoi, cetăţeanul are posibilitatea să refuze de cinci ori avocaţii care îi sunt repartizaţi, cinstit, prin tragere la sorţi. Mai departe, prin acest sistem, avocaţii incompetenţi şi corupţi vor fi eliminaţi din sistem, ca urmare a faptului că vor fi refuzaţi de persoanele ASISTATE.

Pentru juriştii Consiliului Legislativ nu contează aceste argumente, ci faptul că au primit sarcina să facă orice, inclusiv să folosească citate trunchiate, pentru a respinge proiectul nostru de revizuire a Constituţiei.

Am mai adăugat două noi alineate, cu următorul cuprins:

„(3) În tot cursul procesului, trebuie respectat principiul egalităţii armelor între părţi.

(4) Tehnicile speciale de investigaţie, precum interceptarea convorbirilor şi comunicaţiilor telefonice, ambientale sau de orice altă natură sau utilizarea investigatorilor cu identitate protejată, pot fi folosite în tot cursul cercetării penale şi al procesului penal, pe o durată determinată, numai cu autorizarea instanţei de judecată şi sub stricta supraveghere a acesteia.”

VOTAŢI Art. 24. "Dreptul la apărare"
Votează

Libera circulaţie

Lasă un răspuns

Articolul 25

Am păstrat neschimbate cele două alineate ale acestui articol.

Primul alineat precizează că „dreptul la libera circulație, în tara şi în străinătate, este garantat” şi că „legea stabilește condiţiile exercitării acestui drept”, iar cel de al doilea că „fiecărui cetăţean ii este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni în ţară”.

VOTAŢI Art. 25. "Libera circulaţie"
Votează

Viaţa intimă, familială şi privată

Lasă un răspuns

Articolul 26

Am modificat alineatul (1), care, în actuala Constituţie are urm [torul cuprins:

„(1) Autoritățile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.”

Am propus modificarea acestui alineat, ţinând seama că dreptul la viaţă intimă, familială şi privată trebuie nu numai respectat şi ocrotit, ci şi garantat, şi nu de către autorităţile publice, ci de către statul român. Am introdus o nouă teză, care interzice supravegherea vieţii cetăţenilor, nu numai de către autorităţile publice, ci şi de către orice persoane fizice sau juridice, române sau străine, precum şi o teză care conferă cetăţenilor dreptul să monitorizeze activitatea organelor statului, în totală transparenţă.

Am păstrat neschimbat alineatul 2, care prevede că „persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, daca nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri”.

Am introdus un nou alineat, (3), cu următorul cuprins:

“(3) Statul garantează dreptul cetăţenilor la protecţia datelor cu caracter personal. Cetăţenii nu pot invoca protecţia datelor cu caracter personal în situaţia necesităţii apărării unui interes public al comunităţii.”

VOTAŢI Art. 26. "Viaţa intimă, familială şi privată"
Votează

Inviolabilitatea domiciliului

Lasă un răspuns

Articolul 27

La alineatul 2, am precizat că eventuale derogări de la principiul inviolabilităţii domiciliului, stabilite prin lege, să poată fi impuse prin mandat explicit şi cu penalităţi severe în caz de abuz, iar la alineatul 3, am reformulat, în sensul că percheziţia să fie dispusă de instanţele judecătoreşti, nu de judecător, cum este acum.

VOTAŢI Art. 27. "Inviolabilitatea domiciliului"
Votează

Secretul corespondenţei

Lasă un răspuns

Articolul 28

Am păstrat neschimbat textul articolului, care prevede că „secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poștale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil”.

VOTAŢI Art. 28. "Secretul corespondenţei"
Votează

Libertatea conştiinţei

Lasă un răspuns

Articolul 29

În actuala Constituţie, alineatul (1) al acestui articol are următorul text:

„(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credințelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.”

Am păstrat integral acest text, dar am adăugat două noi teze, cu următorul cuprins:

„Nici o lege nu poate introduce limitări ale acestui drept. Delictele de opinie, neînsoţite de acţiuni antisociale, nu pot fi penalizate, în nici o împrejurare.”

Juriştii Consiliului Legislativ nu sunt de acord cu amendamentul propus de noi, pe motiv că ultima teză, referitoare la delictul de opinie, ar împiedica angajarea răspunderii civile pentru afirmaţiile calomnioase. Iată textul intervenţiei lor, pe acest subiect:

16. La art. I pct. 29, referitor la art. 29 alin. (1), precizăm că teza finală a normei, prin care se exclude posibilitatea „penalizării” „delictelor de opinie” face imposibilă angajarea răspunderii civile în cazul exprimării unor afirmaţii calomnioase, fapt care nu poate fi acceptat.

De data aceasta, domnii jurişti chiar sunt în confuzie. Opinia nu este calomnie. Opinia este un punct de vedere, o apreciere personală a oricui despre orice lucru şi orice persoană. Calomnia nu este o părere despre lucruri şi persoane. Calomnia constă în a afirma, în public, că o anumită persoană a săvârşit o anumită faptă, care, dacă ar fi adevărată ar expune acea persoană la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară, ori dispreţului public. Una este să apreciezi că regimul fesenist a fost şi rămâne unul criminal şi alta este să afirmi că Ion Iliescu a furat o găină. Al doilea caz reprezintă o calomnie, dacă cel care a făcut afirmaţia nu dovedeşte, în faţa instanţei judecătoreşti, că Ion Iliescu a furat găina în cauză.

Am păstrat neschimbat alineatul (2), care prevede că „libertatea conştiinţei este garantată” şi că „ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc”, precum şi alineatul 3, cu următorul text: “Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii”.

În actuala Constituţie, alineatul (4) are următorul text:

„(4) În relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de învrăjbire religioasă.” Am eliminat „forme, mijloace, acte sau”, reţinând numai „acţiuni”, pentru a lăsa şi aici deplină libertate opiniilor, inclusiv a celor exprimate de un cult despre altul. Important este să fie interzise acţiunile de învrăjbire dintre culte.

În actuala Constituţie, alineatul (5) are următorul text:

„(5) Cultele religioase sunt autonome fata de stat şi se bucura de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistentei religioase în armata, în spitale, în penitenciare, în azile şi în orfelinate.”

Observăm că, în baza acestei norme constituţionale, statul poate să acorde ORICĂRUI cult religios ORICE fel de SPRIJIN, inclusiv financiar, sau de altă natură, ceea ce contrazice şi prima parte a normei, care impune autonomia cultelor religioase, dar şi norma de la alineatul (3), care afirmă că toate cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii. Din aceste motive, am reformulat acest alineat, astfel:

„(5) Cultele religioase sunt autonome faţă de stat. Ele se bucură de sprijinul statului, prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile şi în orfelinate.”

Am păstrat neschimbat alineatul 6, care conferă părinţilor sa tutorilor dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine.

VOTAŢI Art. 29. "Libertatea conştiinţei"
Votează

Libertatea de exprimare

Lasă un răspuns

Articolul 30

Am modificat două din cele opt alineate ale acestui articol şi am adăugat un nou alineat, (9).

În actuala Constituţie, alineatul (8) are următorul cuprins:

„(2) Cenzura de orice fel este interzisă.”.

Textul propus de noi:

„(2) Cenzura de orice fel este interzisă. Acţiunile prin care mijloacele de comunicare în masă împiedică publicarea informaţiilor, ideilor şi opiniilor care prezintă interes pentru opinia publică sunt interzise şi se sancţionează, potrivit legii.”

Am propus acest amendament pornind de la constatarea că nu este suficient să afirmăm, în Constituţie, că cenzura de orice fel este interzisă. Realitatea arată că, în ciuda acestei interdicţii constituţionale, în societăţile oligarhice, presa, mijloacele de comunicare în masă sunt controlate de oligarhi, de mafia financiară şi politică, care hotărăşte ce se publică şi ce nu, care cenzurează toate informaţiile nefavorabile ei, care foloseşte aceste mijloace de comunicare în masă pentru manipularea opiniei publice şi a electoratului, în vederea acaparării puterii politice, a statului.

Am modificat şi alineatul (4), care, în actuala Constituţie, are următorul text:

„(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.”

Textul propus de noi:

” (4) Niciun mijloc de comunicare în masă nu poate fi suspendat sau suprimat, cu excepţia cazurilor de încălcare a legii, a cazurilor în care a fost împiedicată publicarea unei informaţii de interes public şi a cazurilor în care a fost încălcat dreptul la replică.”

Am avut în vedere, pe de o parte, că această normă trebuie să se refere nu numai la publicaţii, ci la toate mijloacele de comunicare în masă, iar, pe de altă parte, că nu pot fi lăsate să funcţioneze mijloacele de comunicare în masă care încalcă legea, care ascund adevărul, care refuză aducerea la cunoştinţa publicului a informaţiilor de interes pentru acesta, care refuză să acorde dreptul la replică.

Am propus introducerea alineatului (9), care garantează dreptul la replică şi dispune sancţionarea cu suspendarea şi pierderea licenţelor de funcţionare a mijloacelor de comunicare în masă care nu au acordat dreptul la replică, conform legii, având în vedere consecinţele deosebit de grave pe care le are practica neacordării dreptului la replică asupra opiniei publice şi asupra formării şi exprimării voinţei politice a cetăţenilor.

VOTAŢI Art. 30. "Libertatea de exprimare"
Votează

Dreptul la informaţie

Lasă un răspuns

Articolul 31

Am modificat două din cele cinci alineate ale articolului şi am introdus trei noi alineate.

A rămas neschimbat alineatul (1), care prevede că „dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit”, ca şi alineatul (2), cu textul următor:

“(2) Autoritățile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.”

După alineatul (2), am introdus două noi alineate, cu următorul cuprins:

„(2.1) Orice persoană este obligată să facă public, din oficiu, toate bunurile, lucrările sau serviciile achiziţionate din fonduri sau resurse publice, inclusiv procedura urmată şi costurile pentru fiecare achiziţie.

(2.2) Proiectele de acte normative ce urmează să fie adoptate de autorităţile şi instituţiile publice, cu excepţia celor care au caracter de urgenţă, sunt supuse, cu cel puţin 30 de zile înainte de adoptare, dezbaterii publice. Mijloacele de comunicare în masă sunt obligate să ofere spaţii şi timpi de antenă pentru aceste dezbateri, potrivit legii.”

Juriştii Consiliului Legislativ nu au nimic împotriva alineatului (2.2), dar sunt deranjaţi de alineatul (2.1). Iată ce scriu ei referitor la această normă propusă de noi:

„17. Norma propusă la art. I pct. 31 pentru art. 31 alin. (2.1) este redactată ambiguu, formularea putând fi interpretată în sensul instituirii obligaţiei personalului salarizat din fonduri publice de a face publice toate achiziţiile realizate, soluţie legislativă excesivă, în mod evident.”

Formularea nu poate fi interpretată în sensul întrevăzut de domnii jurişti pentru simplul motiv că banii încasaţi ca salariu, chiar din momentul încasării, nu mai sunt fond public, ci fond privat. Ei se află în proprietatea privată a salariatului, indiferent unde este angajat acesta. Ori, norma propusă de noi se referă, precis, la achiziţii făcute din fonduri sau resurse publice, adică bani care, în momentul cheltuirii lor, se află în proprietate publică, cum sunt banii împrumutaţi de la CEC, sau cei primiţi din fonduri europene, sau fonduri constituite din bani de la bugetul de stat, sau de la bugetele locale.

Rămâne neschimbat şi alineatul (3), cu următorul text:

„(3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea naţională.”

Pentru ca protecţia tinerilor sau securitatea naţională să nu poată fi folosite ca motive pentru împiedicarea exercitării dreptului de acces la o informaţie de interes public, am introdus alineatul (3.1), cu următorul cuprins:

„(3.1) Nici o excepţie nu va putea fi opusă dreptului de acces la o informaţie de interes public.”

Am reformulat norma existentă la alineatul (4), înlocuind mijloace de informare în masă, cu mijloace de comunicare în masă, şi am adăugat o a doua teză, cu textul: „Dezinformarea şi manipularea publicului se pedepsesc, conform legii”.

Am reformulat textul alineatului 5, ţinând seama că, în CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR, serviciul public de presă, radio şi televiziune este scos de sub controlul parlamentarilor, al politicienilor, fiind pus sub controlul poporului, prin alegerea de către popor a directorului acestui serviciu, astfel că alineatul are următorul text:

„(5) Serviciile publice de presă, de radio şi de televiziune trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice exercitarea dreptului la antenă. Organizarea şi funcţionarea acestor servicii se stabilesc prin lege.”

VOTAŢI Art. 31. "Dreptul la informaţie"
Votează