Forţele armate

Articolul 118

În actuala Constituţie a României, teza a doua a alineatului (1) al articolului 118, care se referă la „Forţele armate” ale României, are următorul cuprins:

„În condiţiile legii şi ale tratatelor internaţionale la care România este parte, armata contribuie la apărarea colectivă în sistemele de alianță militară şi participă la acțiuni privind menținerea sau restabilirea păcii.”

În baza acestui text constituţional, guvernanţii României au încheiat tratate internaţionale prin care armata română este târâtă în operaţiuni militare la mii de kilometri de hotarele ţării, cum sunt războaiele din Irak şi Afganistan, care nu sunt, de loc, „acţiuni” de „menţinere” sau de „restabilire” a păcii.

Astfel de „acţiuni” contravin flagrant textului primei teze a acestui articol, care prevede că „Armata este subordonată exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranităţii, a independenţei şi a unităţii statului, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale”. Acesta este motivul pentru care noi am propus înlocuirea tezei a doua a alineatului (1) din articolul 118 cu următoarea teză:

„Este interzisă participarea armatei române la operaţiuni militare desfăşurate în afara teritoriului naţional sau a graniţelor ţărilor cu care România a încheiat tratate militare de apărare comună, cu excepţia cazurilor în care aceste operaţiuni militare au ca scop eliberarea teritoriilor ocupate vremelnic de agresori externi şi neutralizarea capacităţilor militare ale agresorilor”.

Consiliul Legislativ consideră, însă, că norma propusă de noi <<contravine prevederilor Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite, care, la art. 43, dispune următoarele: „Toţi Membrii Naţiunilor Unite, spre a contribui la menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, se obligă să pună la dispoziţia Consiliului de Securitate, la cererea sa şi în conformitate cu un acord sau acorduri speciale, forţele armate, asistenţă şi înlesnirile, inclusiv dreptul de trecere, necesare pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale.”

Prin urmare, menţinerea, în cuprinsul proiectului, a normei, în actuala redactare, va atrage răspunderea internaţională a statului român, pentru neîndeplinirea obligaţilor asumate. >>

O nouă mostră de rea-voinţă din partea juriştilor Consiliului Legislativ. Aderând la Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite, statul român s-a angajat să contribuie la menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, inclusiv prin punerea forţelor sale armate la dispoziţia Consiliului de Securitate. Această contribuţie nu se face, însă, oricum şi pentru orice. Ea se face pentru a MENŢINE pacea şi securitatea internaţională. Nu pentru a schimba regimuri politice în diverse ţări ale lumii. Nu pentru intervenţii în treburile interne ale altor state. Ea se face în conformitate cu un ACORD sau ACORDURI SPECIALE, semnate de Consiliul de Securitate şi de statul român, în care, evident, vor fi prevăzute clauze care să nu contravină prevederilor Constituţiei României, care să nu permită folosirea armatei române în altfel de operaţiuni pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale în afara celor care au ca scop “eliberarea teritoriilor ocupate vremelnic de agresori externi şi neutralizarea capacităţilor militare ale agresorilor”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.