Arhive etichetă: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În mai toate constituţiile statelor moderne găsim o instituţie, o componentă a statului, căreia i se încredinţează puterea de a fi garant al supremaţiei Constituţiei, de a veghea ca toate legile adoptate de autoritatea legislativă a statului, sau chiar de popor, să fie constituţionale, adică să nu contravină prevederilor, normelor înscrise în Constituţie. Din nefericire, instituţia creată, în acest scop, prin actuala Constituţie a României, a fost şi este folosită de politicieni în cu totul alte scopuri decât acela de a fi garant al supremaţiei Constituţiei. Curtea Constituţională a României, pentru că despre ea este vorba, a fost folosită ba pentru a nu se respecta voinţa poporului de a-l demite pe Traian Băsescu din funcţia de Preşedinte al României, ba pentru a se amâna cu un an referendumul pentru revizuirea Constituţiei, ba pentru declara neconstituţionale legi care ar fi permis pedepsirea celor care au jefuit şi jefuiesc poporul român.

Curtea Constituţională a României este, evident, controlată de politicieni şi subordonată intereselor acestora. Această subordonare îşi are cauza chiar în Constituţie, care prevede că membrii acestei Curţi primesc puterea nu de la popor, ci de la politicieni.

Curtea Constituţională a României formează obiectul Titlului V al actualei Constituţii a României, titlu care are 6 articole: 142 – Structura; 143 – Condiţii pentru numire; 144 – Incompatibilităţi; 145 – Independenţa şi inamovibilitatea; 146 – Atribuţii şi 147 – Deciziile Curţii Constituţionale.

Structura

Articolul 142

Conform prevederilor articolului 142, Curtea Constituţională a României se compune din 9 judecători, NUMIŢI pentru un mandat de 9 ani. Trei judecători sunt numiţi de Camera Deputaţilor, trei de Senat şi trei de Preşedintele României. Cei 9 judecători, astfel numiţi, îşi aleg, dintre ei un Preşedinte. Iată, deci, că cei 9 judecători nu primesc puterea de a interpreta constituţionalitatea legilor de la popor, ci de la politicieni, în esenţă, de la parlamentari. Iată de ce este atât de importantă câştigarea alegerilor parlamentare. Cei care obţin voturile cetăţenilor, în alegerile parlamentare, cu minciuni, cu doi mici şi o bere, câştigă nu numai puterea de a adopta legi, care să le permită să fure, şi puterea de a-i numi pe cei împuterniciţi să le aplice, care să le pună pe tavă banii bugetului, dar şi puterea de a-i numi pe cei împuterniciţi să decidă că legile adoptate de ei sunt şi conforme cu prevederile Constituţiei, la nevoie, să decidă dacă votul cetăţenilor este valabil, sau nu, aşa cum s-a întâmplat, în anul 2012, cu referendumul pentru demiterea Preşedintelui României.

Pentru a scoate, complet, Curtea Constituţională, de sub controlul politicienilor, CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR propune, la acest articol, 142, ca Preşedintele Curţii Constituţionale să fie ales de popor, prin vot universal, ca şi Preşedintele României, urmând ca el să-i numească pe ceilalţi 8 judecători ai Curţii, care îndeplinesc condiţiile prevăzute de Constituţie. Există, desigur, şi posibilitatea ca toţi cei 9 judecători ai Curţii Constituţionale să fie aleşi de popor, prin vot universal. Am optat pentru alegerea de către popor numai a Preşedintelui Curţii, luând în considerare şi motive legate de costurile procesului electoral şi motive legate de concentrarea răspunderii la persoana Preşedintelui, care primeşte puterea de la popor, astfel că poporul îl va face pe el responsabil, pentru eventualele decizii greşite ale Curţii.

Conform Constituţiei Cetăţenilor, mandatul tuturor judecătorilor Curţii Constituţionale va fi de 4 ani şi poate fi înnoit o singură dată.

CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR prevede ca Preşedintele Curţii Constituţionale să poată fi demis din funcţie, prin referendum, cu un număr de voturi egal cu cel puţin numărul voturilor cu care a fost ales, la cererea Preşedintelui României, a Camerei Reprezentanţilor ori a cel puţin 250.000 de cetăţeni cu drept de vot.

Condiţii pentru numire şi alegere

Articolul 143

Prin noile prevederi ale articolului 143, CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR obligă candidaţii la funcţia de Preşedinte al Curţii Constituţionale să prezinte electoratului un Program de apărare a Constituţiei, pentru realizarea căruia se obligă să acţioneze, dacă va fi ales. Acest Program constituie contractul electoral al candidatului. Nerespectarea contractului va atrage demiterea din funcţie a Preşedintelui şi a celorlalţi judecători ai Curţii.

Incompatibilităţi

Articolul 144

Actuala Constituţie prevede, la articolul 144, că funcţia de judecător al Curţii Constituţionale este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul juridic superior. Noi considerăm că, pe perioada mandatului, aceşti înalţi demnitari ai statului român care sunt judecătorii Curţii Constituţionale trebuie să se dedice integral îndeplinirii atribuţiilor acestei funcţii şi să amâne întâlnirile cu studenţii după terminarea mandatului, eventual, să participe le educarea tinerei generaţii de jurişti, prin întâlniri neremunerate, în afara programului Curţii.

Independenţa

Articolul 145

La articolul 145, am menţinut norma privind independenţa judecătorilor Curţii Constituţionale, în exercitarea mandatului lor, dar am eliminat norma privind inamovibilitatea lor, aşa cum am făcut pentru toate persoanele care ocupă funcţii publice. Oricine, inclusiv Preşedintele României, poate fi demis, de popor, de electorat, dacă încalcă prevederile Constituţiei, ale legii, sau ale contractului electoral.

Atribuţii

Articolul 146

La articolul 146, care stabileşte atribuţiile Curţii Constituţionale, am făcut mai multe amendamente, privind crearea dreptului cetăţenilor de a sesiza Curtea Constituţională pentru verificarea constituţionalităţii legilor, sau a tratatelor internaţionale, dar şi amendamente cerute de crearea noilor autorităţi ale statului.

Deciziile Curţii Constituţionale

Articolul 147

La articolul 147, care se referă la Deciziile Curţii Constituţionale, am introdus două noi alineate, unul dintre acestea aducându-ne o critică dură din partea juriştilor Consiliului Legislativ. Textul celor două alineate este următorul:

„(5) Poporul poate, prin referendum naţional, să modifice, să completeze, sau să anuleze orice decizie a Curţii Constituţionale.

(6) Judecătorii Curţii Constituţionale răspund juridic, individual, pentru prejudiciile produse poporului român de deciziile Curţii Constituţionale pentru care au votat.”

Iată şi textul punctului 49 din Avizul nr. 47/2014 al Consiliului Legislativ.

„Norma din art. 147 alin. (5), astfel cum este propusă la art. I pct. 185, potrivit căreia poporul poate, prin referendum naţional, să modifice, să completeze sau să anuleze orice decizie a Curţii Constituţionale, este incompatibilă cu principiile statului de drept. O astfel de prevedere anulează, de fapt, orice semnificaţie a deciziilor Curţii, lipsindu-le de eficienţa necesară.

Precizăm că, aşa cum s-a pronunţat Curtea Constituţională în Decizia nr. 1/2011, niciun instrument juridic prevăzut de Constituţie nu poate fi lipsit de eficienţă, golirea lui de conţinut determinând caracterul lui iluzoriu şi, implicit, încălcarea principiului constituţional al statului de drept.”

Fiind aproape de finalul textului constituţional şi de finalul avizului lor, juriştii Consiliului Legislativ au uitat că, la începutul Constituţiei, la alineatul (1) al articolului 2, stă scris că poporul este SUVERAN, că el, poporul, face legea, că statul DE DREPT este statul creat de popor, prin lege, care funcţionează potrivit legii aprobate de popor. Nu există STAT DE DREPT în afara poporului, deasupra poporului. Nu există STAT DE DREPT în afara voinţei poporului.

Statul există în forma stabilită de popor, atâta timp cât vrea poporul. Poporul poate să schimbe oricând statul său şi să-i dea orice formă vrea el.

Deciziile Curţii Constituţionale, ca şi legile Parlamentului, există şi produc efecte numai atâta timp cât vrea poporul. Poporul suveran poate să modifice, să completeze, sau să anuleze, orice lege a Parlamentului şi orice decizie a Curţii Constituţionale.

Deciziile Curţii Constituţionale au semnificaţie, au conţinut, au eficienţă atâta timp cât nu încalcă voinţa poporului, suveranitatea acestuia.