TITLUL I.
PRINCIPII GENERALE
Statul român. Articolul 1.
Titlul I al actualei Constituţii a României, având denumirea de PRINCIPII GENERALE, rămasă neschimbată, în propunerea noastră, are 14 articole: 1. Statul român 2. Suveranitatea. 3. Teritoriul. 4. Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni. 5. Cetăţenia. 6. Dreptul la identitate. 7. Românii din străinătate. 8. Pluralismul şi partidele politice. 9. Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale. 10. Relaţii internaţionale. 11. Dreptul internaţional şi dreptul intern. 12. Simboluri naţionale. 13. Limba oficială. 14. Capitala.
În proiectul MCC, am păstrat, nemodificate, articolele 4 şi 9, le-am modificat şi completat pe celelalte şi am adăugat 4 noi articole: 1.1. Uniunea Europeană. 2.1. Referendumul. 3.1. Reîntregirea Patriei. 3.2. Regiunile de dezvoltare.
Iată, textul articolului 1, Statul român.
În Constituţia actuală:
(1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.
(2) Forma de guvernământ a statului român este republica.
(3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluției din decembrie 1989, şi sunt garantate.
(4) Statul se organizează potrivit principiului separației şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democrației constituţionale.
(5) În România, respectarea Constituției, a supremației sale şi a legilor este obligatorie.
În Constituţia propusă de MCC:
„(1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar, indivizibil şi democratic.
(2) Forma de guvernământ a statului român este republica. Forma de guvernământ poate fi modificată prin referendum naţional.
(3) Statul român este clădit pe temelia valorilor morale fundamentale ale civilizaţiei româneşti: credinţa; demnitatea; libertatea; dreptatea; adevărul; cinstea; onoarea; curajul; munca; spiritul de iniţiativă şi de întreprindere; omenia; ospitalitatea; toleranţa; dragostea pentru semeni, pentru familie, pentru popor şi pentru ţară; neagresiunea şi neamestecul în treburile altor popoare.
(4) Statul român se organizează pe baza principiilor controlului poporului asupra statului, separaţiei, independenţei şi echilibrului autorităţilor statului – legislativă, executivă, judecătorească, mediatică, financiară, electorală, statistică, morală, ştiinţifică – în cadrul democraţiei constituţionale. Autorităţile statului sunt cele stabilite prin Constituţie. Între ele nu există raporturi de subordonare ierarhică, ci numai relaţii de colaborare şi de control reciproc.
(5) România este stat de drept, în care respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale, a legilor şi a hotărârilor judecătoreşti este obligatorie, cu excepţia cazurilor în care legile şi hotărârile judecătoreşti sunt adoptate abuziv, prin uzurparea autorităţilor şi instituțiilor statului.”
1. La alineatul (1), la cele 5 calificative ale statului (naţional, suveran, independent, unitar, indivizibil), precizate în Constituţia actuală, am adăugat şi calificativul „democratic”, pe care l-am preluat din alineatul (3), unde nu îi era locul.
2. La alineatul (2), am adăugat o a doua teză, care stabileşte că forma de guvernământ poate fi modificată prin referendum naţional. Introducerea acestei teze, în acest alineat, a determinat şi modificarea articolului 152, care includea forma de guvernământ printre elementele care nu pot fi revizuite, modificate.
3. Am reformulat, complet, alineatul (3). Am considerat că este potrivit să renunţăm la expresia „valori supreme”, în general, şi să aşezăm la temelia statului român valorile morale fundamentale ale civilizaţiei româneşti, acelea care credem noi că exprimă cel mai bine specificul nostru naţional. Am renunţat la trimiterea la idealurile revoluţiei din decembrie 1989. Idealurile poporului român au fost exprimate în multe alte momente ale istoriei noastre, nu numai în revoluţia din decembrie 1989. Am renunţat la calificativul de „stat social”, deoarece este redundant. Statul este creat de societate, deci nu poate fi decât social.
4. Am reformulat şi alineatul (4). Am înlocuit expresia „puteri”, imprecisă, cu „autorităţi ale statului”. Am adăugat, la principiile separaţiei şi echilibrului componentelor statului, încă două noi principii ale organizării statului: principiul independenţei componentelor statului şi principiul controlului poporului asupra statului, principii care stau la baza multora dintre amendamentele incluse în proiectul nostru. Am introdus două teze noi, una prin care am precizat că autorităţile statului sunt cele stabilite prin Constituţie, astfel încât “reprezentanţii”, adică politicienii, să nu mai poată crea şi desfiinţa instituţii ale statului după cum dictează interesele lor, şi a doua, prin care se stabileşte că între componentele statului nu există raporturi de subordonare ierarhică, ci numai raporturi de colaborare şi de control reciproc, astfel încât să nu mai existe nici o putere „supremă” în statul român, prin care să se impună interesele aceloraşi politicieni.
În Avizul nr. 47/2014, în legătură cu aceste propuneri formulate de noi, Consiliul Legislativ al României spune următoarele:
„Cu privire la textul propus la art. I pct. 2 pentru art. 1 alin. (4), precizăm că principiul consacrat de dreptul constituţional este acela al separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, şi nu al separaţiei şi echilibrului „autorităţilor statului”, aşa cum se prevede în proiect. În acest context, precizăm că autorităţile statului sunt acele persoane juridice de drept public prin care puterea se exercită în stat. Aşa cum s-a subliniat în doctrină*8), cele trei funcţii principale ale puterii sunt funcţia legislativă, cea executivă şi funcţia judecătorească. În acest context, precizăm că textul face referire la autorităţi care exercită funcţii ce nu pot fi asociate cu „puterea de stat” (autoritatea mediatică, financiară, electorală, statistică morală sau ştiinţifică).”
Juriştii Consiliului Legislativ nu au argumente JURIDICE cu care să respingă propunerea noastră şi recurg la „precizări” formale care ocolesc fondul problemei puse în discuţie. Noi ştim foarte bine că puterea poporului are trei funcţii PRINCIPALE, indiferent de ce a subliniat „doctrina”. Ştim foarte bine că că aceste funcţii PRINCIPALE se exercită prin autorităţi ale statului, care sunt persoane juridice de drept public. Noi spunem, însă, că, pe lângă cele trei autorităţi clasice împuternicite să îndeplinească cele trei funcţii principale ale puterii politice, recunoscute de Constituţie, există multe alte autorităţi ale statului, create prin legi, de către Parlament, de către politicieni, cărora le-au fost încredinţate puteri foarte mari, care influenţează dramatic viaţa oamenilor. Aceste autorităţi sunt folosite de politicieni pentru deposedarea poporului de drepturi şi libertăţi, dar şi de avuţia deţinută sau creată de aceştia. Există, de exemplu, Consiliul Naţional al Audiovizualului, persoană juridică de drept public, autoritate AUTONOMĂ a statului român, care supraveghează activitatea mijloacelor de comunicare în masă, mijloace cu ajutorul cărora politicienii controlează voinţa politică şi electorală a cetăţenilor. Există, de asemenea, Autoritatea de Supraveghere Financiară, tot persoană de drept public, tot autoritate AUTONOMĂ a statului român, care supraveghează sistemul financiar al ţării, cu ajutorul căruia politicienii au jefuit poporul român de capitalul acumulat până în 1989 şi de cea mai mare parte a avuţiei create cu acest capital după 1989. Există multe alte astfel de componente, autorităţi ale statului român.
Ceea ce propunem noi este ca aceste componente ale statului român să îşi găsească locul în Constituţie, să fie recunoscute ca autorităţi ale statului român, separate şi independente de celelalte componente ale statului, să fie scoase de sub controlul politicienilor şi trecute sub controlul poporului. Asta este problema care produce, de fapt, durere juriştilor Consiliului Legislativ.
5. Am reformulat alineatul (5), pe care l-am transformat într-o definiţie a statului de drept, pentru a nu mai lăsa la latitudinea politicienilor să folosească paravanul statului de drept pentru a-şi apăra ei interesele şi privilegiile. Statul de drept este statul care este creat prin lege şi care funcţionează respectând legea. Statul de drept nu este statul în care politicienii adoptă legi care nu respectă Constituţia şi nici statul în care funcţionarii publici încalcă legea. Ordinea de drept este ordinea stabilită de lege, nu ordinea stabilită de cei aleşi sau numiţi să asigure respectarea legii.
Experienţa noastră din ultimii 70 de ani ne-a arătat că nu întotdeauna legalitatea are legitimitate, că este posibil ca, prin uzurparea autorităţilor şi instituţiilor statului, să fie adoptate legi care încalcă drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Întreaga legislaţie a regimului comunist a fost una nelegitimă. La fel ca şi multe legi adoptate, în România, după 1989. Exemplul cel mai elocvent este Legea 15/1990, despre care am mai vorbit şi vom mai vorbi până când vom elimina, complet, efectele ei criminale. Acesta este motivul pentru care am completat alineatul (5) cu precizarea că respectarea Constituţiei, a supremaţiei ei, a legilor şi a hotărârilor judecătoreşti este obligatorie, CU EXCEPŢIA cazurilor în care legile şi hotărârile judecătoreşti sunt adoptate abuziv, prin uzurparea autorităţilor şi instituţiilor statului.
Iată ce spun juriştii Consiliului Legislativ al României, în Avizul lor nr. 47/2014, referitor la această propunere făcută de noi:
„Norma propusă la art. I pct. 2 pentru art. 1 alin. (5), spun juriştii Consiliului, potrivit căreia respectarea hotărârilor judecătoreşti nu este obligatorie în cazul în care acestea „sunt adoptate abuziv, prin uzurparea autorităţilor şi instituţiilor statului” aduce atingere independenţei justiţiei, valoare fundamentală avută în vedere de art. 152 alin. (2), întrucât lasă la aprecierea unei entităţi nedefinite valabilitatea respectivelor decizii, care ar urma să fie supuse „judecăţii populare”. În plus, adoptarea unui astfel de criteriu şi în ceea ce priveşte supremaţia Constituţiei şi obligativitatea legilor relativizează până la eliminare principiile de bază ale statului de drept, anulând, practic, principiile stabilite în cuprinsul întregii Constituţiei, care devine astfel o simplă declaraţie de intenţii.
Să ne înţelegem, independenţa justiţiei înseamnă independenţa acestei componente a statului – justiţia – faţă de celelalte componente ale statului – componenta legislativă, componenta executivă etc. Independenţa justiţiei nu însemnă şi independenţa acestei componente a statului faţă de popor. Independenţa justiţiei nu înseamnă şi puterea judecătorilor de a încălca prevederile Constituţiei, ori ale legii. Independenţa justiţiei nu înseamnă şi puterea procurorilor şi a judecătorilor de a încălca drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Independenţa justiţiei nu înseamnă şi puterea procurorilor şi judecătorilor de a adopta decizii contrare adevărului. Independenţa justiţiei nu înseamnă puterea procurorilor şi judecătorilor de a aproba jefuirea cetăţenilor şi a poporului român, în ansamblul său, prin legi neconstituţionale, abuzive, aşa cum a fost Legea 15/1990, legile privatizărilor, legile retrocedărilor etc.
Juriştii Consiliului Legislativ pun între ghilimele judecata poporului, popor, care, pentru ei este o „entitate nedefinită”. Este evident că pentru aceşti jurişti democraţia, puterea poporului, suveranitatea acestuia, rămân nişte vorbe frumoase, puse în Constituţie pentru păcălirea poporului.
Care principiu „de bază” al statului de drept este „relativizat” de propunerea noastră, ca legile să nu fie adoptate abuziv, prin uzurparea autorităţilor şi instituţiilor statului? Principiul democraţiei, al puterii poporului, al suveranităţii poporului, al controlului poporului asupra statului, al subordonării statului intereselor cetăţenilor şi al poporului?
Buna,
Si eu am redactat ciorne pentru o Constitutie noua de multa vreme, ii spun ‘proiectul Nova Constitutionis’ si voi fi foarte succint (nu voi mai scrie ‘articolul, doar numarul lui):
1. DA.
2. DA
3. NU (nu se pot enumera valori morale, sociale, etc, pentru ca sunt relative, speculative si imprecise legislativ)
4. NU (aceeasi explicatie ca mai sus)
5. NU (hotararile judecatoresti chiar si definitive se pot demonstra ulterior gresite si astfel inchizi definitiv drumul unui recurs exceptional); introducerea uzurparii este buna numai in masura in care acest lucru este bine definit tot in Constitutie.
Noua ne-ar trebui mai intai o „declaratie de identitate” precum cea de independenta a SUA si abia apoi creata Constitutia. Definirea Statului Roman ar trebui sa fie mult mai simpla.
Pai…: „stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil”; „republica”; „(…)stat de drept, democratic şi social,(…)”. Adica inutil de multe cuvinte.. Pai ce facem, redactam iarasi pentru alti cetateni decat pentru romani ? Parca o facem sa fie multumit cineva din afara Romaniei..
Păi ori e Republică, ori e un stat democrat – cele două concepte sunt radical diferite (pentru cine e atent la subtilități) – conceptul de democrație este un concept inventat de satanele globaliste – niciodată vre-o democrație nu a funcționat armonios în lume, întotdeauna generând mafie politică, oligarhie, corupție la toate nivelurile.
Socrate întreba: „se poate conduce o corabie pe furtună în mod democratic?”
Înțelegerea e simplă: într-o țară, aproximativ peste 80% sunt sub-mediocrii (și vulnerabili la propagandă media (plătită preponderent din interese ascunde) și personaje carismatice și atât) – totodată, într-o țară, probabil 0.1-0.2% înțeleg cu adevărat conceptele socio-politice și masivele ramificații și interconexiuni ale acestora.
O Republică autentică libertariană și resource-based/distributistă (precum a avut USA până la 1871) este cu totul altă poveste.
De acord, termenul de democratie nu are ce cauta acolo.
– Neamestecul in treburile altor popoare trebuie taiat. E suficienta neagresiunea. Daca treburile altor popoare sunt sa se amestece in treburile noastre, iata ca si noi ne amestecam in treburile lor fara sa vrem, aparandu-ne. Asta pe langa faptul ca ar trebui un zid chinezesc care sa ne izoleze pentru a respecta acest punct din constitutie.
– Adica sa se infiinteze autoritati morale? Morala s-a schimbat de-a lungul istoriei. Vedeti ca ”autoritatile” statistice, morale si stiintifice modifica genetica omului si a altor specii prin imixtiunea gandirii liniare umane in evolutia naturala ale carei legi nu le cunoastem inca. Ma refer aici in special la ramanerea in urma a rezistentei imunitare a speciei umane, care isi influenteaza nenatural genetica prin traditii, legi, morala si manipulari genetice. Celelalte specii, care nu au asa ceva, tin pasul in mod natural la paritate cu evolutia agentilor patogeni, spre deosebire de om care va rezista doar pana la prima greseala. Apoi, de exemplu, morala unui parinte de copil normal e una, iar morala unui parinte care stie ca copilul lui nu va atinge varsta de 18 ani, e alta.
Punctul asta cu ”puterile” nu mi se pare profesional. E cam tras de par. Prea multe puteri…moare pruncul cu buricul netaiat!
Sa se scrie ca exista o singura putere: puterea democratica, a poporului, care se manifesta prin referendum si alegeri. Poporul isi deleaga puterea catre organismele legislative, executive si judecatoresti, care vor emite / vor respecta doar legi, ordine, hotarari, etc. pentru care au mandat de la popor. Ideea de masuri nepopulare trebuie sa dispara. Sa nu mai auzim despre vesnica ”generatie de sacrificiu”. Puterea poporului va permite aplicarea politicii pasilor marunti, care combate tendinta de a agita masele. In prezent se adopta doar legi care interzic sau te pun sa platesti. Trebuie sa vedem si legi care iti spun ce anume sa faci ca sa-ti fie tie mai bine si de unde sa platesti. Asta inseamna ca statul sa aiba organisme care sa planifice viata sociala.
-Punctul 5 e ambiguu. Se intelege ca ”suntem un stat de drept cu exceptia cazurilor cand se fac abuzuri, adica vedeti ca se poate si asa, deci nu mai vociferati”. O legislatie perfecta ar putea fi aplicata de un calculator, fara sa fie nevoie de judecator. Te duci la un fel de bancomat, scrii jalba si primesti verdictul pe loc. Problema e ca legislatia nu e perfecta si nu se aplica la toate aspectele vietii de zi cu zi. De aceea babei care a furat gaina ii da puscarie imediat cat prevede legea, iar celui care a furat o industrie intreaga, echivalentul a milioane de gaini, ii da de mii de ori mai putin decat merita, si cu suspendare. Imperfectiunea legislatiei se rezolva practic prin separatia puterilor in stat, astfel incat judecatorul poate lua hotarari nelegale sau neprevazute de lege, la fel si executivul semnand ca primarul, evitand blocajele, iar puterea legislativa poate emite legi care sa le dea in cap celorlalte doua puteri. Daca consideram ca si presa, morala, stiinta, statistica, sunt puteri, atunci inseamna ca pot emite ordine si ele. Inseamna sa dai puterea gurii lumii, ceea ce deja e prea mult. De fapt se vede in varianta din proictul constitutiei cetatenilor ca problema puterii e nerezolvata si ca ar trebui o noua oranduire, intrucat cea veche nu satisface. O adevarata democratie ar valorifica in sens bun si energiile considerate negative ale sociatatii. Adica acolo unde cei care au gene de hoti sunt ajutati sa devina intreprinzatori, cei cu gene de violatori sunt pusi sa ajute la cresterea demografica punandu-i sa stea cu femeile care practica prostitutia (e o tampenie ideea sterilizarii barbatilor care viseaza doar sa fie barbati si a femeilor care viseaza doar sa fie femei), cei cu visuri de putere sunt pusi sa-si masoare fortele ei intre ei si abia cine castiga sa fie promovat si sa i se delege o anume autoritate, cei care poftesc pamant sa fie pusi sa se ocupe de suprafetele instrainate ale Romaniei, etc. Dar pentru o noua oranduire trebuie viziune!
De acord cu neagresiunea. Este suficient.
Practic si mai la obiect, ar trebui sa reiasa ca noi nu vom ataca pe nimeni, dar ne vom apara prin orice mijloace in caz de atac de orice fel, inclusiv de natura economica, propagandistica, etc. Aici trebui spuse foarte clar treburile astea.
Am impresia ca mentinerea art.1 alin.5 din Constitutia Cetatenilor in forma aceasta va genera multa confuzie si ambiguitati. Si noua constitutie trebuie sa fie cat mai clara si concisa.
Nu pot fi de acord cu continutul aliniatului 5 pentruca verificarea legilor elaborate de Parlament cu privire la respectarii legii fundamentale se face printr-o institutie constituita in acest scop si anume Curtea Constitutionala a Romaniei iar pentru actiunile sau activitatea unor persoane care nu respecta legislatia se utilizeaza institutiile de verificare si sanctionare. Mi se pare un paradox si argumentatia, pentruca daca cineva nu respecta drepturile si libertatile cetatenilor inseamna ca nu respecta legea fundamentala intrucat aceste drepturi si libertati au fost stipulate in lege. Si in acest caz cei care sunt vinovati suporta rigorile legii iar in cazul unor legi care nu se respecta prevederile constitutionale, acestea pot fi anulate de CCR . La fel in cazurile hotararilor judecatoresti. Sunt intrutotul de acord cu continutul textului formulat de Consiliul Legislativ al Romaniei.